...si ce-i putin n-ajunge.
Am observat ca un subiect deosebit de popular in ultima vreme este alaptatul. Dezbaterile pe aceasta tema, sfaturile si campaniile de incurajare curg rauri-rauri, la fel si comentariile profund dezaprobatoare la adresa celor care, din motive mai mult sau mai putin obiective, alapteaza o perioada mai scurta sau deloc.
Pot intelege faptul ca acesta este un aspect important din viata noastra si mai ales relevant in ceea ce priveste sanatatea copiilor nostri, dar nu inteleg de ce nu putem trata subiectul cu naturalete, decenta si discernamant si de ce ajungem in schimb sa-l impingem in extreme si sa-l ducem in derizoriu. Suntem bombardati din toate partile cu articole si mai ales fotografii cu exemple aproape patologice de copii alaptati pana la 3 sau 4 ani si le jertfim pe altarul maternitatii pe toate cele care din varii motive nu alapteaza.
Evident ca refuzul de a face acest lucru pe motive care tin strict de estetica este o dovada de egoism, trasatura pe care ar cam fi trebuit s-o lasam la o parte atunci cand am ales sa devenim mame. Dar nici tendinta de a cadea in cealalta extrema nu mi se pare sanatoasa din nici un punct de vedere. Faptul ca ne alaptam copiii ’’pana la majorat’’ nu ne face mame mai bune si nici relatia mama-copil nu va fi una sanatoasa daca se exagereaza in unele sensuri.
Din ce in ce mai multe femei se plang ca presiunea care este pusa asupra lor este mult prea mare, mai ales in primele zile dupa nastere, cand oricum nimic nu functioneaza dupa o regula sau conform asteptarilor. Gandul ca TREBUIE cu orice pret sa aiba success deplin in acest demers aduce un plus de stress, ceea ce duce la inhibitie.
In dorinta de a ne moderniza am facut o bucla si am ajuns de unde plecasem: ne judecam intre noi, ne clasificam pe criterii irelevante si le stigmatizam pe cele care nu au putut alapta. Cunosc cel putin un caz concret de persoana care a facut obiectul multor discutii deloc magulitoare pe aceasta tema si care a suferit foarte mult din cauza ofenselor care i s-au adus si care au facut-o sa se simta dezamagita de sine insasi si nesigura de calitatile ei ca mama.
Pierdem adesea din vedere faptul ca fiecare om functioneaza diferit din punct de vedere fizic si psihic si ca acest lucru este valabil atat pentru mama cat si pentru copil si implicit fiecare caz in parte este unic si trebuie tratat ca atare, fara a constrange pe toata lumea sa respecte acelasi tipar.
Ar fi mai degraba de luat in seama si de dezbatut aspecte obiective precum importanta dietei mamei asupra calitatii laptelui. Mass-media ne repeta zi si noapte beneficiile apaltatului pana ne intra bine in minte, dar daca vom urma exemplul unor vedete (pe care tot media ni le prezinta ca mame perfecte si exemple de urmat) si vom manca doar compot de mere neindulcit ca sa slabim cele 40 de kg luate in timpul sarcinii, sau vom bea o cola plina de chimicale si indulcita cu aspartam, am dubii ca alaptatul (care trebuie obligatoriu sa se desfasoare in public pentru ca lumea sa vada ce mame moderne si devotate suntem) va aduce prea multe beneficii copilului.
Cred ca e bine sa incurajam acest gest sanatos si natural, dar ar trebui sa o facem pastrand perspectiva asupra subiectului intr-un registru obiectiv si de bun-simt. fara a exagera si a face din el ceva ostentativ.
Bine punctat.
ReplyDelete