Lumea asta...cat e de rea!

Privim adesea nemultumiti in jur…prea multa rautate, prea multa ura, barfa. Nimanui nu-i pasa, nimeni nu se implica, nu ajuta.  Constatam ‘’cat de rea a devenit lumea’’ si ‘’in ce societate am ajuns sa traim’’ si ne lasam cuprinsi de o dezamagire aproape disperata.

La fel ca si voi probabil, ma lovesc si eu mereu de rautate, ignoranta, lipsa de scrupule si atunci intru intr-un razboi imaginar cu lumea, cu societatea, cu guvernele si cu tot felul de alte grupuri mari de indivizi si uneori nedefinit conturate. Depasita numeric in atat de mare grad, ma vad invinsa inca dinainte de a incepe batalia. Cand eram cat pe ce sa-mi accept rusinata infrangerea si s-o transform intr-o stare de resemnare blazata, mi-am dat brusc seama ca nu ma lupt cu cine trebuie.  Eu, una singura, nu ma pot lupta cu ‘’lumea’’pentru ca e un dusman ale carui dimensiuni si intentii nici macar nu-mi sunt clare, e un inamic pe care nu-l cunosc. E clar ca trebuie sa-mi aleg adversari pe masura mea, daca vreau sa nu ma bat toata viata cu morile de vant!

Asa am ajuns sa pun problema in felul urmator: ‘’bun, lumea e rea, oamenii fac lucruri rele, societatea e ostila si indiferenta, dar eu?! Eu cum sunt, ce fac?! ‘’ Aflata la finalul unei zile, m-am intrebat ce lucruri bune am facut eu si primele doua ganduri care mi-au venit in minte au fost reactii sau lucruri de care fie nu eram foarte mandra, fie pe care le-as fi putut face altfel, mult mai bine.  Aaaa, deci ‘’lumea’’ nu e numai undeva acolo, in afara, nemuritoare si rece precum Luceafarul si aflata intr-o permanenta initiativa de a-mi produce durere prin fapte reprobabile.  Nu! ‘’Lumea’’ e aici, in mine si in jurul meu si desi n-o pot schimba eu toata, macar asupra unui element pot avea influenta destul de mare, asupra lui ‘’EU’’.

Cu siguranta nu sunt singura care a fost invatata, de altfel in concordanta cu principiile societatii moderne in care traim, sa aiba initiativa, sa nu astepte mereu de la altii. Se aplica si aici acelasi principiu: daca mi se pare ca nu se mai intampla nimic bun, ci numai lucruri rele, atunci ar fi cazul sa fac eu ceva bun! Vreau sa vad binele, imi lipseste… ?! Pai sa fac bine atunci si-am sa-l vad! De ce sa astept cu mainile in san si sa ma plang ca nimeni nu-l face, poate ca altora nu le lipseste, de aceea nu fac nimic in acest sens!

Si mi-am propus prin urmare sa-mi adresez aceasta intrebare in fiecare seara: ‘’Ce-am facut eu bun in cursul zilei de azi?’’. Nu de alta, dar ca sa am o imagine asupra a ceea ce mai face ‘’lumea’’.

Nici prin gand nu-mi trece ca voi schimba intreaga lume cu asta, am renuntat la batalii disproportionate. Si nici nu-mi fac iluzii ca de azi inainte voi fi aproape perfecta, caci de multe ori se adevereste zicerea potrivit careia ‘’nu fac binele pe care il doresc, ci raul pe care nu-l voiesc’’. Cred insa cu convingere ca oricat de putin e mult mai mult decat nimic. Pana la urma si simplul fapt de a ne abtine la timp atunci cand suntem tentati sa spunem sau sa facem un lucru pe care l-am regreta sau care ar rani pe cineva, e o fapta buna si e un mare pas inainte.

Am simtit fiecare in anumite momente cat de mult poate insemna un gest marunt venit din partea altcuiva, un zambet, o vorba buna, o mana intinsa la nevoie, ce conotatii (nebanuite pentru cel ce o face) poate capata in sufletul nostru si cum ne poate salva cand ne credeam lipsiti de speranta sau ne poate schimba complet cursul unei decizii. Deci chiar si numai cu un efort minim putem face mai mult bine decat ne imaginam si desi nu pare uneori, vom primi si noi inapoi, mai tarziu, tot bine, de multe ori de acolo de unde ne asteptam mai putin. Asta probabil pentru ca ‘’lumea e mica’’, cum spunem noi adesea si gandul bun ajunge repede acolo unde e nevoie de el, trebuie doar sa-i fie date aripi, sau macar picioare…

Ce ziceti, acceptati provocarea, il luam un pic pe ‘’EU’’ la intrebari? Diseara s-ar putea sa se balbaie, dar se va simti jenat pentru ca nu si-a facut temele si maine seara sigur va fi mai pregatit si va avea raspunsuri.

Foto: Petrus-Mihail Dimitriu

Il cunosteau americanii toti, noi nu l-am cunoscut…

Vasile Moldoveanu, cel mai apreciat tenor roman, pe picior de egalitate cu Lucioano Pavarotti, Jose Carreras si Placido Domingo.



Cantaretul de opera Vasile Moldoveanu este de departe unul dintre cei mai talentati si cei mai faimosi romani ai tuturor timpurilor.

Critici de arta avizati au afirmat faptul ca daca cei 3 tenori ar mai fi avut un coleg, Moldoveanu ar fi fost acela. A fost de altfel prieten cu ei si a aparut pe scena de nenumarate ori alaturi de acestia. Pe scena operei Metropolitan din New York, nu pe scena Operei Romane acolo unde a debutat, pentru ca regimul comunist din Romania a gasit de cuviinta sa il condamne la moarte si nici schimbarile politice de mai tarziu nu i-au facut mai mult bine: dandu-l complet uitarii si negasind timp si motivatie sa revizuiasca respectiva condamnare si sa-l cheme acasa in glorie, asa cum ar fi meritat.

Dupa aproape 40 de ani si o cariera fulminanta, marcata de cele mai multe apartii alea unui roman pe celebra scena a operei Metropolian (105 aparitii in11 ani), se intoarce acum in tara natala oferindu-ne tuturor un exemplu de dragoste, iertare si patriotism: „De aici am plecat şi n-am uitat niciodată şi n-o să reneg niciodată. Sentimentele le am aceleaşi, de dragoste pentru Patrie, pentru Operă, pentru tot”, mărturiseşte Vasile Moldoveanu.

Modestia de care da dovada este impresionanta, la fel si fluenta si corectitudinea cu care vorbeste in limba romana, pe care in mod surprinzator n-a uitat-o in atatia ani. Se simte flatat ca o mana de romani isi doresc sa-l cunoasca si sa-l felicite, nefiind convins ca a facut destule pentru a merita aceasta onoare.
Ma intreb ce ar fi putut oare face mai mult?!

Ar fi momentul sa ii multumim din suflet marelui maestru pentru tot ceea ce a realizat in numele tarii noastre si pentru dragostea neconditionata cu care ne maguleste, desi n-am facut nimic incat sa o meritam!
RESPECT pentru omul si artistul Vasile Moldoveanu!

Superb: Comme facette mammeta Vasile Moldoveanu

Reportajul extraordinar realizat pe aceasta tema (si sursa fotografiei)

Interviu si fragmente din opere

CD-uri
 
P.S.Povestile unor astfel de oameni de o valoare incomensurabila, ar trebui sa ne puna pe ganduri pe noi romanii care ocupam cu orgoliul tot spatial disponibil in jur pentru simplul fapt ca aveam o oarecare situatie materiala sau o facultate absolvita in strainatate, uitam de unde am plecat imediat ce am pus piciorul pe scara unui avion sau ne lasam acaparati de aparitii frivole, nemaicautand si nemaiapreciind adevaratele personalitati si valori ale tarii noastre.

Ne da Dumnezeu, ne baga si in traista uneori si tot degeaba…noi scoatem si aruncam…

Vin altii din urma si culeg  !