Indemn la moderatie

Am constatat ca in ultima vreme se manifesta cu ardoare un trend potrivit caruia e  unanim acceptat faptul ca Romania este ceva oribil, demn de blamat pana in cel mai mic detaliu, iar Occidentul este perfectiunea materializata sub forma de societate.

Orice incercare de a prezenta lucrurile intr-o lumina putin diferita se soldeaza cu reactii violente din partea unor persoane profund ultragiate, care te trimit automat la cratita (in cazul in care esti femeie). Manifestarile apreciative la adresa unor aspecte legate de tara sau de poporul roman te clasifica automat ca fiind inapoiat/a, iar orice remarca inofensiva la adresa unei alte tari te trimite in tagma inadaptatilor.

Eu zic ca lucrurile sunt putin mai complexe de atat si ca ar fi cazul sa le privim ca atare. Nimic nu e complet alb sau perfect negru, totul e o nuanta mai deschisa sau mai inchisa de gri.

Ca sunt un milion de probleme in Romania, asta nu poate contesta nimeni. Haideti sa fim sinceri: nu a plecat nimeni de prea mult bine! Nu sunt nici pe departe de parere ca e minunat in Romania si occidentalii astia sunt niste inculti cu totii de la care nu avem ce invata pentru ca noi le stim deja pe toate. Dar asta nu inseamna nici ca mai bine i-am da foc Romaniei pentru ca si asa nu mai e nimic de recuperat de acolo.

Daca imi permiteti o analogie: atunci cand ne casatorim si ne mutam la casa noastra, facandu-ne noi un rost dupa cum consideram corect, nu incepem sa barfim si sa ne blamam familia si parintii din casa carora am plecat. Chiar daca poate atmosfera nu a fost chiar cea dorita de noi, tot nu ii injuram in stanga si-n dreapta, ci acceptam ca in limita posibilitatilor, ei ne-au oferit un cadru in care noi sa ne dezvoltam pentru a deveni mai tarziu ceea ce ne dorim si a face lucrurile mai bine decat au reusit ei.

Parintii si tara nu si le alege nimeni si nici nu se poate nimeni dezice total de ele, indiferent de trecerea timpului si de drumurile pe care il poarta viata. Chiar daca ne convine, chiar daca nu, atata vreme cat ne-am nascut si am crescut in Romania, ramanem tot romani, chiar daca ne-am mutat in alta tara. Vorbind numai de rau tara de provenienta in fata altora nu facem decat sa atragem o umbra si asupra noastra personal. E exact ca in gluma (a nu se interpreta in sens xenofob, va rog): ‘’Eu nu sunt tigan, numai mama si cu tata sunt! ‘’.  

Ne deranjeaza faptul ca tara noastra are o imagine atat de proasta, dar fara sa realizam uneori si noi contribuim la ea. Dincolo de faptul ca nu avem nici un fel de autoritati care sa se ocupe de o imagine corecta a tarii in strainatate, mai avem si nenumarati oameni certati cu legea si cu civilizatia care ne fac numai ‘’bucurii’’ si cireasa de pe tort si noi cei plecati in strainatate avem de spus numai cuvinte de ocara la adresa Romaniei in fata strainilor in mijlocul carora am venit, ceea ce ne face sa decadem si mai mult in ochii lor. Ideea e ca daca tu nu te respecti nu poti astepta ca ceilalti sa te respecte.

Am promovat mereu ideea ca avem de invatat unii de la altii si un prim lucru pe care ar trebui sa-l invatam noi romanii de la alte natii este faptul ca ei tin cu neamul si cu tara lor si ca trag cat de cat in aceeasi parte, chiar daca nici la ei nu e totul roz. Am auzit spre exemplu multi norvegieni plangandu-se de sistemul sanitar, de pretul benzinei sau de multe alte lucruri care-i nemultumesc, dar asta nu-i impiedica sa se concentreze pe aspectele pozitive in raporturile cu ceilalti.

Cat despre faptul ca venim la ei si ne dam cu parerea ar fi de luat in seama, in afara de faptul ca traim, cel putin teoretic, intr-o lume libera in care fiecare are dreptul la exprimarea opiniei, si faptul ca atat timp cat locuim intr-o tara, muncim, platim taxe si cotizam la bugetul tarii respective cot la cot cu cei nascuti acolo, implicit avem dreptul de a avea o parere vizavi de felul in care sunt folositi si banii nostri, de serviciile pe care le primim etc. Nu e cea mai fericita comparatia potrivit careia atunci cand te duci la cineva in vizita nu te apuci sa-l critici. Noi aici nu suntem in vizita ci platim chirie pentru spatiul pe care il ocupam si implicit cat timp ne indeplinim responsabilitatile asta atrage dupa sine si drepturi. Iar a descrie unele lucruri asa cum le-am intalnit nu e sinonim cu a judeca si a ofensa pe cineva. Va rog din suflet sa observati diferenta clara intre a spune ‘’norvegienii au ochii albastri’’ si ‘’ ce porcarie ca norvegienii astia au ochii albastri, e mult mai bne ca la noi cei mai multi ii au caprui’’.  Nu orice descriere implica si o comparatie, si mai ales nu in defavaorea cuiva!

Nu stiu in cazul altora, dar cel putin pe acest blog, scopul unei eventuale prezentari a unor aspecte mai putin pozitive intalnite intr-o tara occidentala, nu este acela meschin de a-i critica pe locuitorii ei, ci acela de a inlatura ideea fundamental gresita a unora (in mare parte persoane care au locuit exclusiv in Romania si au pareri formate de statistici si emisuini TV) potrivit careia in alte tari e totul perfect si lucrurile merg struna fara exceptie.

Eu personal respect in egala masura atat tara din care am plecat cat si tara in care locuiesc si orice alta natie de pe pamant si sunt convinsa ca toate au atat hibe cat si lucruri minunate care merita sa fie apreciate.Intentia mea nu este aceea de a critica o societate in favoarea alteia, ci doar de a atrage atentia asupra faptului ca sunt si bune si rele peste tot si ca trebuie sa fim selectivi si sa analizam fiecare aspect ca atare fara a ne asuma automat ca e bun sau rau in functie de locul din care provine. Cred ca ar trebui sa alegem ce e bun si demn de promovat de la noi (si sa nu ne batem joc de tot si de toate in egala masura) si sa invatam din ce e bun la altii si sa incercam sa aducem si sa sadim o samanta de floare si la noi in gradina unde acum cresc destule buruieni.

Haideti deci sa pastram o atitudine flexibila, pozitiva si deschisa catre comunicare si cunoastere reciproca si mai ales una constructiva! In special noi cei care suntem la mijloc, nascuti intr-o parte si traind in alta parte, nu vom ajunge nicaieri daca vom continua sa-i uram fie pe cei de la care am plecat fie pe cei la care am ajuns. Sustinerea vehementa a unei extreme, oricare ar fi ea, ne va impiedica sa vedem si partea buna a celeilate extreme si e pacat sa pierdem atat de mult din vedere.