Frumusete naturala

Inainte ca iarna rece sa puna stapanire pe intregul peisaj, toamna blanda ne rasfata cu o simfonie de culori calde, menite parca special sa ne incarce sufletele cu ultimile raze de soare, pregatindu-le astfel pentru intervalul inghetat la care nu vrem sa ne gandim inca.
Iar ambasadoarele frumusetii acestui anotimp sunt fara indoiala crizamtemele, prezente intr-o paleta foarte larga de forme si culori, care ne surprind si ne incanta de fiecare data.
In spiritul acestiu sezon, va invit sa va relaxati si sa va delectati cu o serie de fotografii superbe realizate de catre un fotograf iscusit, cu ocazia unui festival al crizantemelor, organizat in Germania,  cu cativa ani in urma.

 

 

 

 

 Cine a spus ca nu sunt si nemtii firi sensibile ?!  :))

O toamna calda va doresc!

Musafirii nepoftiti

Cu ceva timp in urma, participam pe un site de socializare la o discutie despre posibile abuzuri facute de angajatii unei institutii de stat in Norvegia (nu intru in detalii in acest sens pentru ca nu despre asta vreau sa vorbesc acum). Replica unuia dintre participantii la discutie a fost ceva de genul ‘’suntem musafiri  nepoftiti aici’’ asa ca trebuie sa acceptam totul ca atare. Nu am dat importanta si nu retin exact cine era persoana respectiva, pentru ca acest aspect nu e relevant, intentia mea nefiind aceea ce a ataca personal pe cineva, ci doar de a-mi argumenta punctul de vedere, pozitionat diametral opus fata de cel mai sus mentionat.

Asa cum foarte bine a replicat altcineva, faptul ca traim aici ne obliga sa respectam legile acestei tari, nu si sa acceptam abuzuri, discriminari sau umilinte. Aceste lucruri sunt din pacate o realitate, indiferent de tara in care traim, pentru ca nu exista societate perfecta, dar se intampla, in grad mai mic sau mai mare, in functie de nivelul de dezvoltare al societatii respective si de diferiti alti factori.  Dar pentru ca ele nu sunt normale, este de datoria noastra ca oameni, indiferent de nationalitate, sa le reperam si sa le tratam ca atare, asa incat incidenta lor sa nu creasca.

Ca sa revin la ideea initiala, faptul ca suntem imigranti (indiferent ca discutam despre Norvegia sau alta tara) nu ne face ‘’musafiri nepoftiti’’. Fie am primit dreptul de a locui/munci in anumite tari prin reglementari legale, internationale, fie am aplicat pentru un permis de sedere/munca, pe care autoritatile statului respectiv ni l-au acordat. Deci se poate spune ca am batut frumos la usa si am asteptam sa fim acceptati inauntru, nu am dat buzna in casa.

Ar putea fi incadrati in aceasta categorie a ‘’musafirilor nepoftiti’’ imigrantii care vin ilegal sau infractorii, cei care iau cu asalt si vandalizeaza locuri publice si alti asemenea, dar in nici un caz persoanele care merg intr-o alta tara pentru studii sau munca.

Faptul ca muncim, platim taxe in conformitate cu legile statului in cauza si ne supunem tuturor acestor legi, ne face membri ai societatii respective, cetateni si nu sclavi! Ne revin astfel de drept obligatii dar si drepturi aferente, iar acela de a ‘’inghiti’’ orice nu este unul dintre ele.

Nu promovez sub nici o forma o atitudine de nejustificata superioritate sau de aroganta fata de vreo persoana sau stat, dar mi se pare deosebit de important sa fim constienti de adevarul nostru rol si loc si sa il respectam ca atare. Pentru ca atata vreme cat noi insine nu ne respectam nu putem astepta si nu putem cere asa ceva din partea altora.

Faptul ca traim pe teritoriul altui stat este o situatie profitabila pentru ambele parti, atat pentru noi cat si pentru statul in cauza si nicidecum o favoare personala pe care ne-o face noua cineva si care ne indatoreaza pana la stadiul de a privi numai spre pamant atunci cand mergem pe strada. Tara ‘’adoptiva’’ beneficiaza de anii nostri de educatie si de experienta in munca fara sa fi fost nevoita sa plateasca ceva pentru asta, ceea ce e o afacere foarte buna daca stam sa calculam numai cati bani publici necesita instruirea gratuita a unui elev timp de 12 ani. Nu mai luam in calcul si eventualii ani de studentie, ucenicie, specializari suplimentare, experienta in munca etc. Un alt aspect important este acela ca in multe cazuri imigrantii accepta locuri de munca pe care nativii tari respective prefera, din diferite motive, sa le evite si care altfel s-ar fi ocupat foarte greu.

In acelasi timp, relocarea in alta tara necesita procurarea de servicii si bunuri, mai ales imobiliare, ceea ce aduce o serie considerabila de investitii in economia locala si nationala de profil. Iar lista poate continua.

Constienti fiind de aceste lucruri si actionand ca atare, ne putem trezi dimineata si merge la serviciu sau putem desfasura alte activitati, impreuna cu nativii statului pe teritorul caruia ne aflam, intr-o atmosfera confortabila si constructiva, de respect reciproc.

 

 

 

Fericirea la control, va rog!

Traim intr-o lume in care fericirea e ca biletul de tren: ori o ai la indemana ca s-o poti prezenta cand esti intrebat, ori platesti amenda!

Ne simtim cumva obligati de reguli nescrise, sa fim, iar daca nu, macar sa parem fericiti si multumiti. Si obligatoriu optimisti! A nu fi optimist, intr-o circumstanta sau alta, e perceput ca o ofensa grava adusa celor din jur si e taxata ca atare.

In foarte multe cazuri, exprimarea unei frustrari sau suparari, este intampinata cu o atitudine de mila si dezaprobare, facandu-l pe cel in cauza sa se simta vinovat atat pentru nefecirea in sine, cat si pentru scaparea de a o fi impartasit. Prietenii sinceri, dispusi sa asculte si sa empatizeze, au disparut in mare parte odata cu dinozaurii, iar cei mai multi considera ca au deja destule probleme, nu mai pot aloca timp si energie sa le mai asculte si pe ale altora. Ce-i drept, sunt si ei la randul lor, foarte ocupati sa mascheze o sumedenie de lucruri pe care le au pe suflet, dar despre care nu pot vorbi pentru ca ar risca sa-si strice imaginea solida pe care (cred ca) o au.

Exprimarea sincera a unor trairi, preocupari, probleme, sau cererea unei alte opinii sunt sinonime in ochii multora cu slabiciunea, esecul si neputinta de a se descurca independent. A cere ajutorul cuiva necesita un curaj aparte si neaparat o calcare in picioare a propriului orgoliu care va fi mentionata in analele istoriei. Asta ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca orice spui va fi cel mai probabil folosit impotriva ta. Unde e increderea intre oameni si intre prieteni? Nu stiu…sa-i intrebam pe dinozauri pentru ca se pare ca au luat-o cu ei! 

Preocupati sa ne incadram in convenientele sociale, sfarsim vorbind fara a spune nimic, stiindu-ne de ani buni, fara a ne cunoaste cu adevarat. Zambim dezinteresat, intrebam si raspundem de complezenta ‘’Ce mai faci?’’/ ‘’Bine!’’si cream in jurul nostrum un univers artificial guvernat de unicorni roz care excreteaza sclipici si curcubee si ne miram cum de atatia omeni fericiti ajung sa faca gesturi disperate, sa rabufneasca cand te astepti mai putin, sa traiasca cu antidepresive sau chiar sa se sinucida. 

Aceasta obsesie a fericirii ne face mai nefericiti decat am fi in mod normal, pentru ca ne raportam la o unitate de masura nerealista. Cum sa nu ii apuce pe unii gandurile negre, daca traiesc cu impresia, evident falsa, ca ei sunt singurii nenorociti de pe lumea asta la care toate merg prost si e vina lor pentru asta?!  Pe cand toti ceilalti din jurul lor sunt impliniti, totul le iese conform planului, si chiar daca mai apar mici provocari, nu e nici o problema pentru ca oricum ei sunt optimisti si curajosi, lor nu le e teama de nimic. 

Nu spune nimeni ca trebuie sa transformam viata noastra si pe a celor din jur intr-o drama totala si intr-un iad pe pamant, plangand si plangandu-ne neincetat de tot ceea ce e in jurul nostru, dar putina sinceritate in abordarea unor subiecte ar fi de mare ajutor amblelor parti. Spunand ce ai pe suflet te descarci si ai si sansa de a primi un sfat bun, care sa-ti fie de folos, la fel cum, auzind ca si altii trec zi de zi prin aceleasi incercari ca si tine, iti dai seama ca e ceva normal, ca nu esti singurul pe lume care se confrunta cu asa ceva, ca nu e cazul sa disperi si ca ar fi de invatat din felul in care au actionat altii trecand prin situatii similare. 

 Cred ca ar fi timpul sa intelegem ca sinceritatea nu e acelasi lucru cu lasitatea si neputinta, iar impartasirea unor sentimente nu ar trebui sa ne coboare cu nimic in ochii celor din jur. Desi orgoliul si teama de vulnerabilitate nu ne dau voie sa admitem, mai multe sunt lucrurile care ne unesc decat cele care ne despart si daca am pleca de la aceasta premiza, nu am mai fi nevoiti sa ne ascundem zilnic in spatele unei masti rigide de oameni puternici si aproape perfecti, in spatele careia omul adevarat din adancul nostru fie plange, fie se bucura, de unul singur.

Andrei Plesu despre fericire : http://adevarul.ro/cultura/carti/andrei-plesu-fericirea-obsesie-e-sursasigura-nefericire-1_515d8f9700f5182b8583d997/index.html

Ce spun expertii: http://www.cerceteaza.com/ce-i-cu-obsesia-asta-a-fericirii-a-ajuns-sa-ne-faca-nefericiti/  

 

Una dintre comorile toamnei: strugurii

Nu mai au nevoie de nici o prezentare. Ne sunt cunoscuti de mii de ani, mentionati in cele mai vechi scrieri, inclusiv in Bblie, iar acum, toamna, cand este sezonul lor, aspectul lor bogat si mireasma irezistibila ne invaluie aproape oriunde.

Strugurii:

Strugurii nu ne aduc numai satisfactia gustului dulce si aromat ci si o serie importanta de beneficii asupra sanatatii, fiind considerati un aliment-medicament si o arma de temut in lupta impotriva imbatranirii.

Analizele biochimice complexe au dovedit că în pulpa bobului de strugure, dar mai ales în coajă şi seminţe se găsesc aproape toate vitaminele în cantităţi mai mari fiind vitamina C, B1, B2, B3, B5, B6, B9, vitaminele D, K, E şi F. Totodată, din bobul de strugure nu lipsesc cloruri, fosfaţi, ioduri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc, fier şi seleniu, alături de aminoacizi, quercitine, acid malic, tartic şi coenzima Q10. Datorită acestei compoziţii complexe, strugurii menţin sănătatea ficatului, fiind un remediu împotriva litiazei biliare, benefic pentru sănătatea rinichiului, scăzând aciditatea urinei. Strugurele este, de asemenea, un fortifiant al inimii, al vaselor de sânge, dar şi al plămânilor, având efect antiasmatic. Pentru sistemul digestiv, acţionează ca anticonstipant, iar pentru sănătatea creierului, prin cantitatea de vitamina B6, B9, B10 şi magneziu, este un bun antinevrotic.

De asemenea, printre acizii continuti de acest fruct se numara acidul tartric, folic, malic, succinic (butandioic), fumaric si cafeic. Din struguri asimilam si beta-caroten, acid licopen, elagic si resveratrol. Este cunoscut faptul ca acidul folic este important in perioada sarcinii, iar resveratrolul ajuta in controlul colesterolului si reduce riscul atacurilor de cord.

Antioxidantii prezenti in struguri, precum antocianinele, geraniolul, linalolul si nerolul si taninele, sunt extrem de importanti pentru ca protejeaza organismul de cancer.

Aducand totusi un aport caloric relativ mare si continand destul de multe zaharuri, persoanelor diabetice sau supraponderale li se recomanda un consum moderat de struguri. Carmen Bruma, Autoarea cărţii ''3S - Sanatoasa, Supla, Satula''- spune că porţia corecta de struguri este de 150-200 de gr , consumata preferabil dimineata pe stomacul gol.

Exista si o serie de cure de slabire/dezintoxicare cu strguri, iar aceste cazuri presupun consumarea unei cantitati mai mari de struguri, dar mult ami mici, spre deloc, din alte alimente.

Nu putem neglija sub nici o forma nici benefiiciile asupra frumusetii, strugurii ajutand organismul sa lupte impotriva imbatranirii premature, a ridurilor si varicelor. Strugurii se intrebuinteaza si in industria cosmetica, sucul lor fiind folosit pentru curatarea si catifelarea pielii si in prepararea diferitelor masti si creme. Pentru a va relaxa cu o masca tonifianta (ten normal), zdrobiti boabele de la un ciorchine de strugure si, cu un tampon de vata, umeziti usor pielea fetei. Lasati sa actioneze 2-3 minute, apoi se clatiti. Tenul dumneavoastra va straluci!

Uleiul din seminte de struguri:

Extracţia uleiului din seminţe de struguri este de dată relativ recentă, cu toate că viţa de vie este cultivată de mii de ani. Iniţial a fost produs în Franţa şi Italia şi a fost utilizat pentru prepararea salatelor, iar începând cu secolul XX a fost remarcat şi pentru beneficiile aduse pielii.

Uleiul din seminţe de struguri are un conţinut ridicat de acid linoleic, polifenoli şi fitosteroli. Recomandat pentru îngrijirea pielii mature ori deteriorate, previne îmbătrânirea prematură a pielii, este regenerant şi restructurant cutanat.

Este un ulei non-gras, pătrunde uşor în piele, se poate utiliza cu succes în curăţarea pielii sau în compoziţii pentru masaj. Este un bun purtător de elemente active în straturile mai adânci ale pielii si pentru ca nu are miros si nu lasa urme grase, poate fi folosit cu succes si ca tratament pentru parul ars, deteriorat, lipsit de vlaga si de stralucire si impotriva matretii si a scalpului iritat.

Este de asemenea foarte eficient in ameliorarea vaselor de sange sparte. In acest sens se recomanda masarea zonei afectate zilnic, inainte de culcare, rezultatele urmand sa apara in cateva saptamani in functie de gravitatea problemei.

Uleiul din samburi de struguri este potrivit si pentru gatit, inclusiv la temperaturi ridicate, datorita punctului ridicat de ardere. Este utilizat pentru saute-uri, cartofi prajiti si fondue. Are un gust curat, usor, descris in mod general ca “asemanator cu nuca”.

De asemenea, poate fi folosit ca si ingredient pentru sosul salatelor sau baza pentru aromare, gustul lui fiind neutru. Extractul din samburi de struguri poate fi folosit ca ingredient pentru maioneza pregatita in casa.

Eugen Giurgiu, doctor in chimie, cu competente in fitoterapie si nutritive, precizeaza ca in majoritatea cazurilor, acest ulei are un puternic efect stimulator asupra sistemului imunitar si recomanda consumul zilnic a unei cantitati de minimum 20gr.

Consumul de ulei din seminte de struguri impiedica dezvoltarea unor formatiuni tumorale benigne, cum sunt chisturile overiene, fibroamele uterine, adenoamele si adenofibroamele mamare.
De aceea, femeilor cu predispozitie la asemenea tumori li se recomanda sa faca anual cate patru sau sase cure de cate o luna de zile, cu 20, 30 ml de ulei de seminte de struguri.

Vita de vie: 

Nu stiu daca stiati sau nu, eu sincera sa fiu nu aveam habar de lucrul acesta pana acum, dar si frunza/vita de vie e considerata planta medicinala. Stiam de utilizarea ei culinara, ca invelis pentru sarmale, dar nu aveam idee ca ajuta si la calmarea arsurilor, iritatiilor si ranilor, se foloseste impotriva petelor si a pistruilor, a durerilor de cap si a insomniilor. Tinctura este considerata leac pentru tensiune: se pun 10 grame de frunze in 100 ml alcoool de 60 de grade si se lasa la macerat 15 zile. Se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, pentru imbunatatirea circulatiei sangvine, diminuarea tensiunii si afectiunilor cardiovasculare.

Ne amintim cu totii din povestile copilariei de ‘’apa vie’’ pe care o beau eroii sau cu care se spalau pe fata printesele. Ei bine, aceea nu este nicidecum vreo potiune miraculoasa, fantastica sau complet indisponibila, ci este seva care curge primava din mladitele vitei proaspat taiate.

Mustul:

Mustul proaspat de struguri vitaminizeaza si remineralizeaza si are o mare valoare energetica, de aceea este indicat tinerilor, persoanelor care fac eforturi fizice mari, dar si celor de varsta a treia. Datorita continutului ridicat de lecitina, mustul e leac si pentru sistemul nervos.

Mustul are efect laxativ si diuretic, fiind recomandat celor care sufera de constipatie, rinichi, cu litiaze, anumite forme de reumatism, cum sunt guta si artrita. De asemenea, mustul se recomanda si in curele rapide de dezintoxicare.

Trei pahare de must consumate zilnic, timp de o luna, pregatesc organismul pentru iarna. Mustul trebuie pastrat la rece, in sticle foarte curate, si nu in bidoane de plastic.

Vinul 

Si vinul, cel natural si consumat bineinteles in cantitati moderate (1-2 pahare pe zi) aduce cam aceeasi serie de beneficii: scade colesterolul si glicemia, stimuleaza creierul, combate raceala, protejeaza inima, imbunatateste circulatia si nu in ultimul rand starea de spirit.

El este de asemenea folosit de bucatari ca si ingredient in prepararea mancarurilor si sosurilor sofisticate. Totodata stim cu totii cat de importanta este incoronarea unui meniu delicios cu un pahar de vin bun, ales in concordanta cu mancarea.

Daca doriti sa integrati un pahar de vin bun si cateva boabe de strugure intr-un meniu foarte rafinat, cu care sa va surpindeti musafirii sau sa va bucurati de o cina romantica, va recomand pieptul de pui sau curcan cu sos de struguri:http://www.petitchef.ro/retete/felul-principal/piept-de-pui-cu-struguri-fid-874075

Pofta buna si multa sanatate!

Surse si detalii:
http://www.ziare.com/articole/beneficii+struguri
http://www.farmaciata.ro/nutritie/item/469-puterea-curativa-a-strugurilor
http://www.medicina-naturista.ro/stil-de-viata/beneficiile-pentru-sanatate-ale-uleiului-din-seminte-de-struguri.html
http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/beneficiile-vinului-rosu_10747
http://incomemagazine.ro/articole/strugurii-un-fruct-cu-proprietati-miraculoase-pentru-sanatate

Prietenii din biblioteca

Avem cu totii nevoie de prieteni buni, statornici si care sa ne sfatuiasca de bine, mai ales in copilarie. Un vechi proverb chinezesc spune ca ‘’a citi pentru intaia oara o carte este ca si cum ti-ai face un nou prieten, a reciti o carte este ca si cum te-ai reintalni cu un prieten vechi.’’

Cartile mi-au fost si mie prieteni dragi intotdeuna si mi-au luminat si incalzit mai ales zilele intunecate si friguroase, dominate de iarna nordica, de incertitudine si de singuratate. Caci prietenii la nevoie se cunosc!

Cand mai tarziu a venit vara, si afara, dar si in suflet, a venit vremea sa le arat recunostinta pentru sprijinul lor neconditionat. Asa a incoltit in sufletul meu ideea de a aduce aici, in Novegia, o parte din comoara nesecata a literaturii de acasa si de a o darui copiilor si tinerilor romani stabiliti aici.

A fost nevoie doar de cineva care sa imi spuna sa nu renunt la acest vis (ce mult face o incurajare adusa la timp) pentru ca apoi si alte suflete nobile sa se alature initaitivei mele.  Am reusit astfel, impreuna, sa donam Bibliotecii din Haugesund o colectie superba de peste 100 de titluri: de la culegeri de basme romanesti si straine, splendid  ilustrate, la fel ca si celebrele povesti Disney, pana la enciclopedii pe diverse teme, pentru copii si tineri, toata pleiada clasicilor romani, Biblia pentru copii,un deosebit album de prezentare a Romaniei cu descrieri in limba romana si engleza si fotografii impresionante si multe altele.

S-a alaturat proiectului nostru si d-na profesoara Mihaela Cristea, care prin intermediul Ambasadei Romaniei la Oslo si al Ministerului de Externe a Romaniei, a completat colectia noastra cu o serie de manuale scolare, dictionare si DVD-uri cu povesti. 

Toate acestea se afla in posesia bibliotecii din Haugesund dar pot fi imprumutate de catre cititori din toata Norvegia. http://www.haugesund.kommune.no/haugesund-folkebibliotek

Nu pot descrie bucuria si multumirea care ma incearca, atat pentru ca am alcatuit aceasta comoara nepretuita, care le va fi cu siguranta de folos multora, dar mai ales pentru ca am reusit acest lucru impreuna. Ne-am demonstrat  noua insine ca inca mai stim ce inseamna sa fim uniti pentru o cauza demna, ca inca ne mai pasa, mai stim sa punem suflet, sa ne implicam, fara sa asteptam sa faca altii ceva pentru noi. Am aratat ca putem sa realizam ceva maret, prin metode simple si cu eforturi minime. Simt ca aceasta experienta ne-a adus mai aproape unii de altii si pe toti de cultura si de literatura. 

Le multumesc din suflet tuturor celor care au crezut in utilitatea materializarii acestei idei si au participat la realizarea acestui fapt, dar in egala masura si celor care vor da cu adevarat sens efortului nostru, imprumutand cartile si bucurandu-se de ele.

Cred cu convingere ca daca prin intermediul cartilor acestora, chiar si numai un singur copil va deveni curios sa descopere mai multe despre Romania, tara care poate e doar a parintilor lui, nu si a lui, sau va cunoaste minunata lume a literaturii, viata intreaga fiindu-i luminata de flacara dragostei pentru lectura, atunci tot efortul nostru a meritat pe deplin si este mai mult decat rasplatit.

« Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede. » ( Mircea Eliade )

Te-ai mai intoarce in Romania?

Aceasta este una dintre intrebarile care mi-au fost adresate frecvent in ultimii ani, de cand am plecat din tara. Mi-am pus de altfel si singura aceasta intrebare si mi-am dat seama ca nu e prea usor sa gasesc un raspuns..

Da, cred ca m-as intoarce...dar pentru moment pur si simplu nu pot pentru ca simt ca nu as mai face fata.

Cu toate ca imi face placere sa merg acolo in vacante, tanjesc dupa anumiti oameni si dupa diferite aspecte ale traiului in Romania, nu ma mai vad lucrand intr-un mediu in care toata lumea se asteapta ca tu sa stii totul de la inceput, sa iti dedici total timpul si energia serviciului, dar sa nu ai in schimb nici un fel de pretentii sa fii apreciat, sau sa ti se respecte drepturile. 
Ma apuca indignarea si disperarea la gandul ca as putea auzi vorbe de genul:‘’Daca nu iti convine poti sa pleci, sunt multi altii care abia asteapta sa-ti ia locul!’’ din partea sefului, sau ‘’nasti ca o vaca/ nu mai tipa ca o nesimtita’’etc. din partea moasei/medicului cu care as naste.

Lucrurile acestea si multe altele asemenea, mi se par inumane, inacceptabile si trezesc in sufletul meu o stare de revolta incontrolabila. N-as mai putea si cred ca mai ales n-as mai vrea, sa tac, sa inghit si sa accept zi de zi o serie intreaga de lucruri care mi se par anormale, doar pe principiul ca ’’putea fi si mai rau’’.

Nu, eu vreau sa fie ’’mai bine’’! Si de aceea nu spun ca m-as intoarce doar in conditiile in care toate aceste probleme ar fi rezolvate. Ar fi oricum complet nerealist, pentru ca acest stadiu nu se va atinge cu siguranta prea curand, mai ales ca lucrurile se indreapta inca vertiginos in jos.

M-as stabili insa inapoi in Romania, cu draga inima, in momentul in care as fi lasata sa aduc cu mine tot ceea ce am invatat in anii de ‘’exil’’. Si vorbesc acum despre o potentiala Romanie care ar fi cu adevarat dornica de o schimbare in bine, dispusa sa asculte si sa invete si care mi-ar da sansa si libertatea de a schimba ceva.

Nu ar fi productiv nici pentru mine, nici pentru nimeni altcineva, sa ma intorc acum, intr-o tara in care afacerea pe care as incerca s-o pun pe picioare ar trai doar conectata permanent la un aparat de impartit spagi si pana la urma tot ar muri subit, sufocata de birocratie si concurenta neloiala, sau sa vin intr-un mediu in care multi dintre cei din jur s-ar stradui constant sa-mi demonstreze ca ei stiu mai bine, ca alegera lor de a nu face un pas atat de important a fost intelepciune, nicidecum lipsa de curaj si ar folosi timp si resurse nelimitate pentru a ma convinge ca plecarea mea a fost o pierdere de timp si un esec. Altfel de ce m-as mai fi intors!?

Visez la o tara natala in care oamenii nu sunt orbiti de orgolii atat de mari incat prefera sa nu afle o informatie, decat sa recunoasca simplu ca nu stiu si sa intrebe pe altcineva, Oameni corecti si demni, care impartasesc din experienta lor si tanarului dornic sa invete, nu-l tin in intuneric de teama ca le va lua locul. Astept cu sufletul la gura momentul in care va fi acceptata si in mediul de lucru romanesc ideea ca nu putem fi perfecti, ca e normal sa gresim uneori si ca nu trebuie nimeni pus la zid pentru asta.

As vrea sa fie privit ca ceva firesc faptul ca daca am platit pentru un serviciu sau produs, ar trebui sa-l si primesc, intocmai si la timp. Sau macar, atunci cand imi arat dezaprobarea vizavi de faptul ca acest lucru nu se intampla sa nu fiu privita ca fiind o persoana complet absurda.

Sunt convinsa ca mai sunt multi altii, ca mine, care ar fi dispusi sa se intoarca in Romania si sa puna in practica toate invatamintele, cunostintele si experientele acumulate in timpul in care au trait in alte tari, contribuind astfel substantial la diminuarea discrepantelor care exista intre aceasta tara si cele din care au venit. Dar pentru asta, ar trebui sa fie macar lasati, daca nu incurajati, sa li se ofere o sansa, un mediu cat de cat propice.

Pana atunci asteptam, invatam, experimentam si traim cu speranta ca intr-o zi vom reusi sa ne regrupam, formand o echipa competenta si capabila sa aduca o raza de soare pe o strada pe care ploua, tuna si fulgera deja de prea multi ani.