Showing posts with label Cultura. Show all posts
Showing posts with label Cultura. Show all posts

Friday, 8 May 2015

Ești liber să taci!

 Rigurorizatea convențiilor sociale nordice care presupun exprimarea foarte limitată a sentimentelor și trăirilor interioare la fel ca și necesitatea păstrării cu sfințenie a unei aparențe netulburat echilibrate, m-a inspirat în a scrie această poezie.

 Și m-am gândit că abordarea cea mai potrivită ar fi cea modernă, a poeziei libere, neincorsetate de rimă și ritm.



 Ești liber să taci !  
 Ori de câte ori vrei 
 Sau de câte ori ai ceva de spus.  
 Înghite-ți cuvintele cu un zambe amabil 
 Amar tratament! 
  
 Ești liber să taci!
 Când sângele-ți fierbe 
 Tăcerea-l îngheață-n cristale.
 Când lacrimi ar curge mangaindu-ți obrazul 
 Tăcerea le seacă izvorul.
  
 Ești liber să taci!
 Să simți în ascuns, 
 Să fii om doar în taină 
 Să fii un robot amabil și dur 
 Același sub soare sau vânt.

 Ești liber să taci! 
 Cuvântul e creator, 
 Are putere și naște trăiri 
 Înmoaie inimi și sfarâmă măști 
 Iar asemeni fantome nu vrem !



Tuesday, 21 April 2015

Atlasul internațional al frumuseții / Den Internasjonale Atlas av skjønnhet

În urmă cu un an, Mihaela Noroc, o fotografă în vârstă de 29 ani, a plecat într-o călătorie în jurul lumii menită să "documenteze" frumuseţea feminină.

Proiectul ei, BAW (Beauty Around the World), a căpătat amploare pe măsură ce tânăra româncă a traversat aproape toate continentele de pe glob.

Fotografiile sale nu vorbesc însă doar despre frumuseţe, ci şi despre cultură şi societate. "Ceea ce place în nordul Europei, poate părea fad şi neatractiv în Orient. Iar ceea ce e apreciat în sudul Asiei, e poate perceput ca un kitsch în Europa de Vest". 
''Poate peste 50 de ani aproape toate femeile din lume se vor imbraca si comporta la fel, datorita tendintei de uniformizare. Eu sper ca proiectul meu va ramane un martor al culturilor si traditiilor din timpurile noastre”, 
a povestit Mihaela într-un interviu.

Toate aceste minunate fotografii sunt puse la un loc într-o colecție superbă, intitulată Atlasul internațional al frumuseții, album care dovedește fără îndoială că frumusețea se găsește peste tot și poate îmbrăca incredibil de multe forme.
For et år siden, Mihaela Noroc, en 29 års gammel rumensk fotograf, gikk på en tur rundt jorda for å "dokumentere" feminin skjønnhet.

Hennes prosjekt, BAW (Beauty Around the World) har blitt kjent og verdsatt i nesten hele verden og hun fikk reise og fotografere på nesten alle kontinenter.

Sine fotografier snakker ikke bare om skjønnhet, men også om kultur og samfunn. "Det de liker i Nord-Europa, kan virke kjedelig og lite tiltrekkende i Østen. Og hva er verdsatt i Sør-Asia, kan det bli oppfattet som en kitsch i Vest-Europa.''
''Kanskje i 50 år nesten alle kvinner i verden vil kle og oppføre seg likt, på grunn av nåværende tendensen til ensretting. Jeg håper mitt prosjekt vil være et vitne av kulturer og tradisjoner i vår tid ", sa Mihaela i et intervju.

Alle sine flotte bilder er satt sammen i en fantastisk kolleksjon, The International Atlas of Beauty, som viser utvilsomt at skjønnhet finnes over alt og kan ha utrolig mange former og nyanser.
















Puteți vedea mai multe fotografii și contribui la următoarea călătorie aici : theatlasofbeauty.com

The international Atlas of Beauty pe Facebook:
Dere kan se flere bilder og/eller bidra til neste reise her:theatlasofbeauty.com


The international Atlas of Beauty på Facebook:


Sursa/ Sourse : Gandul.ro


Thursday, 12 June 2014

De ce berzele aduc copiii ?

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut totdeuna această legendă, dar nu m-am gândit niciodată la ea cu seriozitate. Mi-am amintit de ea abia atunci când o asistentă medicală norvegiană a spus despre pata roşiatica de pe ceafa bebeluşului ca este semnul lăsat de ciocul berzei atunci când l-a transportat. M-a surprins initial faptul că şi în aceasta ţară povestea aceasta este atât de cunoscută şi dându-mi seama că este o legenda internationala, mult mai populara decât credeam, m-am intrebat de ce neaparat berzele aduc copiii şi nu alte pasari?!

Aveam sa aflu mai târziu că legenda işi are sorgintea relativ modernă chiar în credintele populare nordice, iar în secolul al XIX-lea Hans Christian Andersen a popularizat acest mit prin fabule şi poveşti, care au fost imediat preluate şi folosite drept raspuns la indrebarile copiilor, în contextul social în care discutiile despre intimitate şi procreere erau tabu.

Originile legendei sunt însa mult mai vechi, berzele au fost asociate cu copiii şi familia de secole. În mitologia greaca, berzele erau asociate cu furatul copiilor, dupa ce zeita Hera şi-a transformat rivala intr-o barza, iar femeia-barza a incercat sa-i fure fiul.

În mitologia egipteana, sufletul unei persoane – ba-ul – era adesea reprezentat printr-o barza. Reîntoarcerea unei berze la cuibul sau insemna reîntoarcerea sufletului, punct în care persoana putea fi readusa la viata.

O alta varianta este aceea ca sufletele copiilor nenascuti salaşluiesc în iaz si de acolo berzele aleg câte unul si îl duc unei familii. Si în versiunea povestii lui Hans Christian Andersen, copiii erau scoşi de catre berze dintr-un iaz in care dormeau si visau.

În Grecia antica exista o lege care impunea copiilor sa aiba grija de parintii lor, atunci când acestia din urma ajungeau la batraneţe. Legea era numita “Pelargonia”, denumire derivata din grecescul pelargos, adica “berze”. Berzele tind sa aiba gija de puii lor mult timp dupa ce tinerele berze pot sa zboare şi sa aiba grija de ele însele, ceea ce a dus la credinta ca, de fapt, tinerele berze îşi ţin parintii aproape, in reciprocitate. De asemenea, numele ebraic al berzei semnifica "mama buna", iar grija acestei pasari fata de puii ei, vizibila în inaltul sau cuib, a transformat barza într-un simbol al obladuirii parintesti.

În mitologia nordica, barza reprezenta valorile de familie şi daruirea reciproca a cuplurilor. Barza era pasarea sacra a zeitei Venus în mitologia romana si astfel a devenit un simbol al norocului, dragostei şi fertiliţatii. Berzele au tendinta de a-şi face cuib pe acoperisurile caselor oamenilor şi pe cosurile de fum. Se credea, adesea, ca aparitia unei berze pe acoperisul unei case insemna ca familia respectiva va avea parte de dragoste profunda şi în curand de un copil.

Comportamentul natural al berzelor ajuta la înteţegerea asocierii lor cu fenomenul naşterii. Ca şi pasare migratoare, berzele albe zboară către sud toamna şi se întorc noua luni mai tarziu. De obicei, pot fi zarite îndreptandu-se spre nord şi facându-si cuiburi in jurul lunilor martie şi aprilie. Copiii născuti în martie şi aprilie au fost foarte probabil concepuţi în luna iunie a anului anterior. Solstitiul de vara, care este pe 21 iunie, reprezintă şi data la care anumite sarbatori pagâne celebrează căsătoria şi fertilitatea. Cum multe căsătorii, logodne, cununii au loc, cu precădere, în aceasta perioadă, mulţi copii for fi născuţi în jurul perioadei în care berzele pot fi văzute zburând spre nord, facându-se astfel conexiunea “barza a adus copilul”. Simbolistica sablonului de migrare al berzelor, împreuna cu istoria lor în mituri şi legende, au contribuit la popularitatea poveştii de azi.

Și credinţa crestina vine cu o versiune a acestei poveşti: atunci când copilul Iisus era in grajdul din Betleem, toate animalele lumii au sosit pe rând la el pentru a-i slavi nasterea. Ele s-au închinat si s-au rugat in fata Sa. Animale precum magarul şi boul au îngenuncheat înauntrul grajdului, în vreme ce animalele sălbatice au ramas afara, incercând sa îl zareasca de acolo pe nou nascutul Iisus. Printre aceste vieţuitoare era şi o barza cu picioarele lungi. Cand a vazut ca Iisus nu avea pe ce sa îşi odihneasca capul, barza şi-a smuls penele moi de la piept, facând din ele o perna. Copilul Iisus i-a fost recunoscator pentru acest gest şi a binecuvântat barza, ea devenind astfel un simbol al naşterii şi protectiei noilor nascuţi.

Exista o credinţa populara care afirma ca „berzele în tara lor se fac oameni, iar la întoarcere redevin pasari“, iar aceasta rezida atât din faptul ca berzele nu se sperie usor de oameni dar şi din vechea legenda poloneza conform careia un om a fost transformat în barza de catre Dumnezeu pentru ca nu i-a ascultata porunca de a duce la balta şopârlele, şerpii şi broaştele care invadasera pamântul. Omul ar fi desfacut din curiozitate sacul în care se aflau vieţuitoarele şi le-a pierdut prin iarba şi de aceea a fost transformat in barza pentru a umbla mereu prin luncile mlaştinoase pentru a prinde din nou vietatile.

Legatura acestei pasari cu naşterea copiilor, poate fi vazuta şi în faptul ca oamenii culegeau in vechime o planta numita „ciocul berzei“, planta cu flori albastre in forma de cioc de barza, folosita la descântatul femeilor care nu aveau copii.

Astazi nu ne mai putem convinge copiii de veridicitatea acestei povesţi, poate doar cei foarte mici sa ne mai creada, dar avem cel puţin posibilitatea de a le povesti legendele si tradiţiile din care aceasta frumoasa poveste a luat nastere şi s-a perpetuat.


Surse:
http://www.raftulcuidei.ro/legenda-berzelor-care-aduc-copiii/
http://www.crestinortodox.ro/botez/pe-copii-aduce-barza-96411.html
http://www.diane.ro/2013/04/barza-mit-legenda-superstitie.html

Foto:
http://felicitari.acasa.ro/Bebe/Nu-treziti-584.html





Thursday, 22 May 2014

Recviem* pentru gramatică si ortografie

Nu jelui profesor drag
La căpătaiul cratimei apuse
Aprinde o lumânare-n prag,
Căci ea și neamul ei sunt duse!

După acord între subiect si predicat,
Nu plângeti doamna directoare!
Așa ceva nu s-a mai practicat
Din vremuri imemoriale.

La trista amintire a lui ‘’doar’’
Ni se așeaza-un nod in gât.
În locul bietului fugar
Se naște falnic un ‘’decât’’.

Totu-i una - fara nici o pauză,
E in zadar tu sa mai cauți virgula
Nu vei avea câștig de cauză
E dusa impreună cu majuscula.

Plecat-au toate lovite ca de tun,
Duse poate într-un loc mai bun,
Stau sigur ascunse intr-o carte
De care nimeni nu mai are parte.
                            
                                                    Alina Hahuie

PS: Titlul este o parafrazare a celui dat de Augustin Buzura cartii sale: Recviem pentru nebuni si bestii, lucrare pe care v-o recomand calduros,  daca nu ati avut inca ocazia sa o cititi.

*RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre.

Fotografie: Daniel Tutui.

Monday, 24 February 2014

Dragobetele saruta fetele !



Astazi, romanii celebreaza Dragobetele, sarbatoare populara a bucuriei, dragostei si fertilitatii, semnificand totodata si venirea primaverii. Dragobetele este o sarbatoare exclusiv romaneasca, celebrata pe 24 februarie sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau chiar 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii si casatoriei. Traditia se pastreaza cu precadere in sudul si sud-vestul Romaniei.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul ‘’Tradiții și obiceiuri românești’’. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet. Exista o legenda potrivit careia el este fiul Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică.

Traditia spune ca in ziua de Dragobete fetele si flacaii, imbracati de sarbatoare, se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute flori de primavara. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor tinerii stateau si vorbeau. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici, se pare, provine expresia Dragobetele saruta fetele!. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii. Parintii aflau adesea cu aceasta ocazie care sunt simpatiile fiilor sau fiicelor lor si respectau logodna virtuala chiar daca nu erau totdeauna pe deplin multumiti de ea, iar rudele si venicii cautau sa afle in aceasta prima zi de primavara care vor fi nuntile ce vor avea loc in toamna.

Fetele mari obisnuiau sa stranga de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat va fi folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru descantece de dragoste. In plus, se spune ca barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Data de 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii. Astfel in ziua de Dragobete, nu se sacrificau animale, pentru a nu strica rostul imperecherilor.


Fotografie, surse si detalii :



 

Wednesday, 29 January 2014

Romanii din strainatate...’'noi sa fim gata sa-I primim, ei ar veni si maine...''



Va propun sa urmariti un interviu deosebit cu maestrul Tudor Gheorghe despre romanii plecati in strainatate, perspectiva lui asupra sentimentelor care ii incearca pe acestia si concluziile la care a ajuns in urma discutiilor cu numerosi reprezentanti ai disporei, imprastiati in diverse colturi ale lumii.

Din punctul meu de vedere este impresionant cu cata acuratete si luciditate reuseste sa surprinda spiritul romanesc, sub toate aspectele lui, mai mult sau mai putin pozitive, manifestat in contextul contemporan, atat intre granitile Romaniei cat si in afara lor.  

Ce ar trebui sa facem ca sa-i aducem inapoi pe romanii plecati in strainatate?
‘’Noi sa fim gata sa-i primim, ei ar veni si maine….ca sa vina ei aici numai de noi depinde, sa le pregatim terenul, sa aiba unde sa vina…’’

Haideti sa ne intoarcem acasa, acum sunt multinationale, au nevoie de oameni care sa gandeasca, ne putem angaja…
‘’Dom’le daca veniti 12 insi, 13 insi, nu faceti nimic, dar daca veniti 400 schimbati ceva…’’.

‘’Nimeni nu pleaca din Romania cu gandul sa ramana pentru totdeuna acolo….aia care sunt acolo zic asa: muncesc un timp aici, strang un ban si ma intorc acasa si vad eu ce fac, dar intre timp i se naste un copil…si zice stai putin macar sa-l vad la scoala. Apoi copilul se dezvolta acolo bine …se insoara copilul face un copil si ramane si iata i s-a dus viata, ramane cu gandul ca el se va intoarce odata acasa, dar viata l-a furat si l-a facut sa ramana acolo si moare tanjind de dor sa fie ingropat si sa aiba pomenile din Romania.’’

 Va invit sa reflectam asupra acestei perspective, indubitabil interesante, si sa vedem in ce masura ne regasim in imaginea aceasta a omului furat de timp si de viata, sa incercam sa identificam unde si care ne e fundamentul si incotro ne indreptam. 

Thursday, 19 December 2013

Un cadou numit ‘’Speranta’’




Fervoarea sarbatorilor ne-a cuprins intr-o oarecare masura pe toti si cei mai multi dintre noi colindam deja cu constiinciozitate magazinele in cautarea cadourilor perfecte. Ne implicam cu seriozitate si uneori chiar cu entuziasm in ducerea la bun sfarsit a acestei sarcini, dar nu de putine ori intampinam dificultati destul de greu de surmontat. Cel mai dificil este atunci cand trebuie sa cumparam cadouri pentru cei care ‘’au de toate’’.
Cum ar fi insa daca am cumpara cadouri si pentru cei care nu au nimic?
Cred ca intuim deja cu totii ca ar fi mult mai simplu de ales, iar bucuria celui care va primi darul respectiv va fi fara indoaiala autentica si de neegalat.

Este minunat faptul ca suntem cu totii animati in aceasta perioada de dorinta de a oferi cat mai multe bucurii celor dragi si cred ca

am putea canaliza aceasta pornire nobila si catre cei care, desi nu ne sunt foarte apropiati, s-ar bucura din tot sufletul de o mica atentie din partea noastra. Si cine stie, poate in timp vor deveni si ei parte integranta din categoria celor dragi noua?!

Va invit astfel ca pe langa familiei si prietenilor, sa oferiti un dar si uneia sau mai multor persoane carora nimeni nu le daruieste nimic de sarbatori si cu care nici viata nu a fost prea darnica. Cadourile vor fi cu siguranta appreciate din suflet, nu doar de politete si la justa valoare a pornirii noastre nobile.

Fie ca este vorba despre un camin de copii sau batrani, o asociatie caritabila, o familie nevoiasa, parinti care nu pot avea bucuria de le oferi o masa imbelsugata sau daruri copiilor lor,sau despre un vecin uitat in negura singuratatii si pe care nimeni nu-l intreaba de sanatate, efortul din partea noastra nu va fi prea mare nici din punct de vedere material si nici de foarte multa imaginatie nu e nevoie pentru a gasi cadoul perfect care sa il multumeasca pe destinatar. Ceea ce pentru noi e ‘’putin’’ sau ‘’mai nimic’’ pentru altii poate insemna o bucurie imensa, o lumina aprinsa in sfarsit dupa un sir de nenumarate zile intunecate de griji, nevoi si foame.

Dar mai presus de orice, gestul in sine, faptul ca ne-am gandit la ei reprezinta indubitabil cel mai mare dar. Fara sa ne dam seama, alaturi de o farfurie cu mancare (si asa gatim totdeuna excesiv de sarbatori) sau cateva haine, ori alimente, ori cativa banuti, oferim speranta -speranta lor, prin dezrobirea de gandul ca sunt complet uitati de toata lumea si speranta noua insine ca inca mai putem face ceva, ca inca ne mai pasa, ca mai avem o sansa de a fi mai buni, mai calzi si mai frumosi.

Si putem face asta oricand, nu numai de sarbatori. Un gand bun sau o fapta nobila sunt binevenite in orice moment al anului.

Dar din dar se face rai!

PS: Pentru a le veni in ajutor celor care ar dori sa faca un astfel de gest dar nu stiu incotro sa-l indrepte, va voi oferi o serie de link-uri catre organizatii sau proiecte de profil. Ramane la latitudinea fiecaruia sa aleaga pe care doreste sa-l sustina. Acestea sunt doar cateva sugestii, cele pe care le-am descoperit eu intamplator in ultima perioada, dar exista cu siguranta mult mai multe. Camine de batrani sau copii, nou-nascuti abandonati in spitale si familii nevoiase sunt in fiecare localitate si mai multe parohii si primarii au organizat strangeri de fonduri pentru a le lumina putin sarbatorile. E suficient sa cautati pe internet sau sa intrebati o cunostinta si sigur veti gasi ceva sau pe cineva in apropiere.


Dupa ce si-a pierdut fetita de doar cateva zile, aceasta doamna si-a alinat durerea creand Asociatia ‘’SF Nocilae si Sf Efrem cel nou’’ , prin intermediul careia ajuta copii abandonati sau grav bolnavi, sau alti oameni aflati in nevoie. De sarbatori si-a propus sa ofere femeilor care stau in strada o masa calda si daruri, la ‘’Adapostul pentru femei Berceni’’

Asociaţia „Ana şi Copiii” este o organizaţie umanitară, neguvernamentală, apolitică şi non-profit, având ca misiune prevenirea abandonului familial şi şcolar prin programe educaţionale, asistenţă socială, medicală şi juridică, activităţi de recreere şi socializare, activităţi de informare, acţiuni şi măsuri de conştientizare şi sensibilizare socială şi înfiinţarea de servicii sociale, pentru şi în sprijinul comunităţii. In prezent oferă servicii unui număr de 200 de copii şi 100 de familii din Bucureşti, Călăraşi, Giurgiu şi Buzau.

''Construieste sperante'' este un proiect prin care Asociaţia "Copii Suflete Speranţe" coordonează strângerea de fonduri pentru construcţia la Constanţa a unui centru nou, ultraspecializat, care va reuni sub acelaşi acoperiş cele mai noi metode de tratament din lume pentru recuperarea şi reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii.

Asociatia ‘’Inima copiilor’’ are ca scop acela de a ajuta copii cu problem medicale, nascuti cu malformatii si mai ales cu afectiuni cardiace. Pana in present a contribuit la construirea celei mai bune sectii de terapie intensiva nou-nascuti din estul Europei. Iar in 23 septembrie 2013, la Marie Curie, in Centrul de excelenta pentru malformatii cardiace s-a facut prima operatie!


Wednesday, 6 November 2013

Il cunosteau americanii toti, noi nu l-am cunoscut…




Vasile Moldoveanu, cel mai apreciat tenor roman, pe picior de egalitate cu Lucioano Pavarotti, Jose Carreras si Placido Domingo.



Cantaretul de opera Vasile Moldoveanu este de departe unul dintre cei mai talentati si cei mai faimosi romani ai tuturor timpurilor.

Critici de arta avizati au afirmat faptul ca daca cei 3 tenori ar mai fi avut un coleg, Moldoveanu ar fi fost acela. A fost de altfel prieten cu ei si a aparut pe scena de nenumarate ori alaturi de acestia. Pe scena operei Metropolitan din New York, nu pe scena Operei Romane acolo unde a debutat, pentru ca regimul comunist din Romania a gasit de cuviinta sa il condamne la moarte si nici schimbarile politice de mai tarziu nu i-au facut mai mult bine: dandu-l complet uitarii si negasind timp si motivatie sa revizuiasca respectiva condamnare si sa-l cheme acasa in glorie, asa cum ar fi meritat.

Dupa aproape 40 de ani si o cariera fulminanta, marcata de cele mai multe apartii alea unui roman pe celebra scena a operei Metropolian (105 aparitii in11 ani), se intoarce acum in tara natala oferindu-ne tuturor un exemplu de dragoste, iertare si patriotism: „De aici am plecat şi n-am uitat niciodată şi n-o să reneg niciodată. Sentimentele le am aceleaşi, de dragoste pentru Patrie, pentru Operă, pentru tot”, mărturiseşte Vasile Moldoveanu.

Modestia de care da dovada este impresionanta, la fel si fluenta si corectitudinea cu care vorbeste in limba romana, pe care in mod surprinzator n-a uitat-o in atatia ani. Se simte flatat ca o mana de romani isi doresc sa-l cunoasca si sa-l felicite, nefiind convins ca a facut destule pentru a merita aceasta onoare.
Ma intreb ce ar fi putut oare face mai mult?!

Ar fi momentul sa ii multumim din suflet marelui maestru pentru tot ceea ce a realizat in numele tarii noastre si pentru dragostea neconditionata cu care ne maguleste, desi n-am facut nimic incat sa o meritam!
RESPECT pentru omul si artistul Vasile Moldoveanu!

Superb: Comme facette mammeta Vasile Moldoveanu

Reportajul extraordinar realizat pe aceasta tema (si sursa fotografiei)

Interviu si fragmente din opere

CD-uri
 
P.S.Povestile unor astfel de oameni de o valoare incomensurabila, ar trebui sa ne puna pe ganduri pe noi romanii care ocupam cu orgoliul tot spatial disponibil in jur pentru simplul fapt ca aveam o oarecare situatie materiala sau o facultate absolvita in strainatate, uitam de unde am plecat imediat ce am pus piciorul pe scara unui avion sau ne lasam acaparati de aparitii frivole, nemaicautand si nemaiapreciind adevaratele personalitati si valori ale tarii noastre.

Ne da Dumnezeu, ne baga si in traista uneori si tot degeaba…noi scoatem si aruncam…
Vin altii din urma si culeg  !

 

Monday, 7 October 2013

Prietenii din biblioteca

Avem cu totii nevoie de prieteni buni, statornici si care sa ne sfatuiasca de bine, mai ales in copilarie. Un vechi proverb chinezesc spune ca ‘’a citi pentru intaia oara o carte este ca si cum ti-ai face un nou prieten, a reciti o carte este ca si cum te-ai reintalni cu un prieten vechi.’’

Cartile mi-au fost si mie prieteni dragi intotdeuna si mi-au luminat si incalzit mai ales zilele intunecate si friguroase, dominate de iarna nordica, de incertitudine si de singuratate. Caci prietenii la nevoie se cunosc!

Cand mai tarziu a venit vara, si afara, dar si in suflet, a venit vremea sa le arat recunostinta pentru sprijinul lor neconditionat. Asa a incoltit in sufletul meu ideea de a aduce aici, in Novegia, o parte din comoara nesecata a literaturii de acasa si de a o darui copiilor si tinerilor romani stabiliti aici.

A fost nevoie doar de cineva care sa imi spuna sa nu renunt la acest vis (ce mult face o incurajare adusa la timp) pentru ca apoi si alte suflete nobile sa se alature initaitivei mele.  Am reusit astfel, impreuna, sa donam Bibliotecii din Haugesund o colectie superba de peste 100 de titluri: de la culegeri de basme romanesti si straine, splendid  ilustrate, la fel ca si celebrele povesti Disney, pana la enciclopedii pe diverse teme, pentru copii si tineri, toata pleiada clasicilor romani, Biblia pentru copii,un deosebit album de prezentare a Romaniei cu descrieri in limba romana si engleza si fotografii impresionante si multe altele.

S-a alaturat proiectului nostru si d-na profesoara Mihaela Cristea, care prin intermediul Ambasadei Romaniei la Oslo si al Ministerului de Externe a Romaniei, a completat colectia noastra cu o serie de manuale scolare, dictionare si DVD-uri cu povesti. 


Toate acestea se afla in posesia bibliotecii din Haugesund dar pot fi imprumutate de catre cititori din toata Norvegia. http://www.haugesund.kommune.no/haugesund-folkebibliotek

Nu pot descrie bucuria si multumirea care ma incearca, atat pentru ca am alcatuit aceasta comoara nepretuita, care le va fi cu siguranta de folos multora, dar mai ales pentru ca am reusit acest lucru impreuna. Ne-am demonstrat  noua insine ca inca mai stim ce inseamna sa fim uniti pentru o cauza demna, ca inca ne mai pasa, mai stim sa punem suflet, sa ne implicam, fara sa asteptam sa faca altii ceva pentru noi. Am aratat ca putem sa realizam ceva maret, prin metode simple si cu eforturi minime. Simt ca aceasta experienta ne-a adus mai aproape unii de altii si pe toti de cultura si de literatura. 

Le multumesc din suflet tuturor celor care au crezut in utilitatea materializarii acestei idei si au participat la realizarea acestui fapt, dar in egala masura si celor care vor da cu adevarat sens efortului nostru, imprumutand cartile si bucurandu-se de ele.

Cred cu convingere ca daca prin intermediul cartilor acestora, chiar si numai un singur copil va deveni curios sa descopere mai multe despre Romania, tara care poate e doar a parintilor lui, nu si a lui, sau va cunoaste minunata lume a literaturii, viata intreaga fiindu-i luminata de flacara dragostei pentru lectura, atunci tot efortul nostru a meritat pe deplin si este mai mult decat rasplatit.

« Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede. » ( Mircea Eliade )


Friday, 27 September 2013

Seara Deliei- fragment si fotografii / Delia's aften- utdrag og bilder


''Seara Deliei'' a fost o seara deosebit de placuta, cu muzica buna, care ne-a adus bucurie in suflete.
Patru artisti dedicati si o sala plina de spectactatori care s-au bucurat de fiecare melodie, constituie fara indoiala ingredientele unui succes.
Le multumim Deliei Ionescu si Ansamblului Munor pentru acest concert fantastic!

''Delia's aften'' ble en koselig kveld  med masse god musikk og glede.
Fire dedikerte artister og et rom fult av tilskuere, som nytter hver sang, blir nok ingrediensene for en sukkes. 
Tusen takk Delia Ionescu og Munor ensemblet for en fantastisk konsert!

Iata si un fragment si cateva fotografii pentru cei care, fie nu au putut participa, fie doresc sa pastreze o amintire a acestei seri.

Her er et utdrag og flotte bilder, for dem som ikke kunne komme eller for dem som vil holde et minne av denne kvelden.

http://www.youtube.com/watch?v=tLN2On-_uHE&feature=youtu.be







 








Monday, 9 September 2013

Gălăţeanca Marlena Røimål traduce din norvegiană


Marlena Chirilă Røimål este o gălăţeancă din comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi. A absolvit Liceul Pedagogig "Costache Negri", a profesat ca învăţătoare timp de 15 ani, iar în 1994 a plecat în Norvegia, prin căsătorie. Prima sa traducere din norvegiană a fost publicată anul acesta, la Editura Univers: Jostein Gaarder - „Castelul din Pirinei”. ”Mă simt mândră că vin de unde vin şi că am şansa, prin intermediul literaturii, să mijlocesc acest schimb de cultură”, ne-a declarat doamna Marlena, recunoscând că o preocupă în mod deosebit „cum să facem ca tânăra generaţie să se desprindă de calculator şi să citească o carte. Librăriile din România, atâtea câte mai există, sunt sărace: aceleaşi cărţi pe care le citeam în copilăria mea, iar literatura pentru tineret lipseşte cu desăvârşire. Când m-am hotărât să traduc m-am gândit la literatura pentru tineret, dar mi-a fost imposibil să găsesc o editură în România interesată de aşa ceva. "Copiii noştri nu mai citesc! Cărţile nu se vând", mi s-a spus. În Norvegia există o literatură pentru tineret foarte bogată, sunt cărţi de aventură care împletesc irealul cu realul şi cu activităţile tinerilor din zilele noastre. Eu tot sper că voi găsi o editură interesată de acest gen de literatură, aş numi-o literatura contemporană pentru tineret”, ne dezvăluie românca din planurile sale.

Rebreanu ar fi pe placul norvegienilor

“Limba norvegiană n-a fost uşor de învăţat. Mi-au trebuit trei ani intensivi la facultatea de filologie, mai ales că doream să profesez tot în învăţământ. Le mulţumesc profesorilor mei din liceu care mi-au creat o bază solidă de cunoştinţe, ce mi-au fost de un mare ajutor când am ajuns aici. Primul scriitor clasic de care m-am apropiat a fost  Bjørnstjerne Bjørnsson. Dar din favoriţii mei clasici nu lipsesc Henrik Ibsen, Knut Hamsun şi Sigrid Undset”. Un autor român care ar putea fi citit cu interes de publicul norvegian este, în opinia româncei noastre, Liviu Rebreanu, cu romanele sale reprezentative, "Ion" şi "Răscoala". „Norvegianul ţine la tradiţii, le conservă cu respect, iar tema moştenirii pământului a fost şi este mult discutată aici. În Norvegia, dragostea pentru lectură se dezvoltă în şcoală. Şcolile, în colaborare cu părinţii, cu biblioteca locală, cu autorii de cărţi organizează activităţi atractive în acest sens. În plus, tehnologia actuală oferă generaţiei tinere atâtea posibilităţi de "a lectura" o carte: mă refer la cărţile electronice, digitale. Lucrând în învăţământ, cunosc ce poate oferi literatura norvegiană pentru această categorie de vârstă. Constatând că această literatură este aproape inexistentă în librăriile din România, mi-a venit ideea de a traduce. Dar la acest capitol am întâlnit dezinteresul editurilor din România. Când spun tineri mă refer la grupa de vârstă între 10-15 ani.
 
Nu-ţi trebuie bani ca să mergi la bibliotecă…

Traducerile sunt pentru Marlena Røimål un hobby şi le face în timpul liber. Meseria sa de bază este cea de cadru didactic. “Poate că nu toţi tinerii ar cumpăra o carte, dar dacă aceasta este antrenantă şi plină de neprevăzut... Cititorul trebuie să se regăsească în personajele cărţii. Aici intervine colaborarea dintre editură şi translator. De comun acord trebuie să găsească, pe cât posibil, cartea potrivită pentru stilul de viaţă, mentalitatea şi preocupările tinerilor din ţara în a cărei limbă se traduce cartea. Societatea trebuie să se implice în promovarea culturii tinerei generaţii. În România, toată lumea vorbeşte de sărăcie. Nu trebuie să fii bogat ca să te duci într-o bibliotecă şi să împrumuţi o carte…”, mai spune românca noastră.


 
 
 

Saturday, 10 August 2013

La multi ani, Tamara Buciuceanu-Botez !

''Sunt foarte bucuroasa si ma gandesc ca nu am trait degeaba!
Si sa stiti, cel mai mare lucru pe care am vrut sa-l inscriu in viata mea a fost sa fiu generoasa cu toti oamenii pe care i-am intalnit si mai mult cu cei cu care am jucat.''


Fiind o mare iubitoare de teatru, nu pot sa nu marchez ziua de astazi, 10 august, zi in care Tamara Buciuceanu-Botez implineste 84 de ani.

Prin talentul si devotamentul dansei, aceasta minunata doamna a descretit fruntile mai multor generatii la rand si le-a adus tuturor in minte si in suflete bucuria inegalabila de a lua parte la un act artistic desavarsit.
Este intruchiparea perfecta a bucuriei de a trai, ''a nu trai degeaba'' asa cum spunea chiar dansa, ci de a trai frumos, muncind asiduu pentru a darui apoi celor din jur o clipa de neuitata bucurie, o raza dintr-un suflet mare cat soarele, o lectie de viata.
Aniversarea dansei este o sarbatoare pentru noi toti pentru ca ea nu mai e demult o straina pentru noi, ci face parte din familia noastra a fiecaruia dintre cei care au vazut-o macar o data la televizor sau pe scena si din familia mare a neamului romanesc, caruia ii face atata cinste.
La multi ani, stimata doamna ! Va multumim pentru tot ceea ce ati facut pentru noi in toti acesti ani si va dorim sanatate inca o mie de ani de aici inainte !

Mai multe despre dansa si despre cartea autobiografica :

http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/199977-Volumul-autobiografic-Tamara-Buciuceanu-O-viata-inchinata-scenei-de-Bogdana-Darie-lansat-la-Bookfest.html

http://jurnalul.ro/cultura/carte/tamara-buciuceanu-o-viata-inchinata-scenei-644260.html

Interviuri cu Tamara Buciuceanu :

http://www.taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/2700-tamara-buciuceanu-vreau-sa-traiesc-ca-sa-mai-pot-juca-putin-nr252-sapt07-13-ian-2010.html

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/tamara-buciuceanu-botez-ma-gandesc-ca-nu-am-trait-degeaba-129100.html