Cine ce a câştigat? / Hvem vant hva?

Cu ceva timp în urmă aveam o discuţie cu bunica mea şi printre altele îmi spune la un moment dat: ‘’ Ce uşor vă este vouă acum că aveţi maşină de spălat rufe, maşină de spălat vase, pampersi şi o grămadă de alte lucruri care să vă ajute! Noi nu aveam aşa ceva şi trebuia să spălăm la mână şi ne chinuiam cu multe lucruri’’ ‘’Aşa este! am fost eu de acord imediat. Puţin mai târziu stând şi analizând am început însă să mă întreb dacă într-adevăr nouă ne e cu mult mai uşor decât era înainte. Este adevărat că beneficiem de mai mult comfort și instrumente, dar în același timp și societatea cere mult mai mult de la noi. În plus față de muncile casnice și creșterea copiilor, femeile trebuie acum să învețe, să lucreze, să-și construiască o carieră strălucită și șa câștige cât mai mulți bani.    Nici bărbaților nu le mai ușor. Dacă înainte era suficient să muncească și să asigure familiei un comfort financiar, acum trebuie să se descurce la fel de bine și la treburile casei, să se implice foarte mult în viața de familie și să petreacă ore în șir cu copiii la locurile de joacă.  E doar impresia mea sau noi, în goana noastră după evoluție, n-am reușit decât să ne dublăm responsabilitățile ? Nu mă înțelegeți greșit, nu visez la o viață de mamă casnică. Departe de mine așa ceva, am pierdut prea mult din tinerețea mea prin școli ca să nu folosesc asta la ceva acum. Jobul reprezintă un pocent însemnat din viață mea și din ceea ce sunt.  Discut însă despre principiu aici.   Este de asemenea aproape de la șine înțeles că atât femeile cât și bărbații trebuie să trăiască santos, să se antreneze, să se mențină informați și echilibrați emoțional și să arate preferabil ca modelele de lenjerie intimă.  Generația bunicii nici nu-și imaginează cât a fost de norocoasă pentru că atunci nu exista încă Photoshop-ul și nu aveau modele complet nerealiste cu care să se compare. Și nici Brad Pitt și Angelina Jolie nu erau născuți, sau cel puțin nu apăruseră încă la TV.   Fiți drăguți și nu începeți să-mi vorbiți de Sophia Loren, Marilyn Monroe și alte asemenea exemple! Ele purtau același numere cu cele pe care le poartă astăzi modelele ‘’plus zise’’.  Este adevărat că prin intermediul internetului avem acces mult mai rapd la informație, dar în același timp asta reprezintă o susrsa suplimentară de stress. La cea mai mică durere, îi cerem părerea lui Google și aflăm fără întârziere că avem tot felul de boli rare, cel mai probabail incurabile.   Personal, când am început diversificarea la copilul meu am citit suficienta informație despre nutriție cât să-mi iau un masterat în domeniu. Și am așa o bănuiala că nu-s singura care a făcut asta. Când eu îi prezentam  bunicii cu emfază teoria mea: ‘’ Nu e corect să se înceapă cu fructe pentru au conținut mare de acid. Este deosebit de important ca inițial să se introducă legumele bla bla bla...’’ ea mă ascultă calmă și apoi îmi spune ușor ironic: ‘’ Când erai mică eu ți-am dat fructe prima dată și se pare că n-ai pățit nimic. Da’ vezi...eu n-aveam internet să citesc atâta...’’ Punct ochit- punct lovit! Este clar că nu ne putem împotrivi progresului și că acesta are avantajele lui: igiena și sănătatea s-au îmbunătățit mult, este incomparabil mai plăcut să-ți petreci ziua la birou și să comanzi ceva de mâncare la finalul zilei decât să stai toată ziua în bucătărie chinuindu-te cu o prăjitură care durează enorm pentru a fi făcută, copiii cresc mai bine când tatăl este prezent în viața lor etc.    Multe lucruri s-au schimbat, iar provocările pe care le avem astăzi sunt complet diferite de cele de odinioară, dar la fel de numeroase, chiar dacă viața noastră pare mai simplă.   Bănuiesc că există un oarecare echilibru între ceea ce ni se oferă și ceea ce ni se cere. Dar uneori pare că pe de o pare ni se oferă ceva doar ca pe altă parte să ni se ceară și mai mult în schimb. Primim o varietate mai mare de produse și servicii dar trebuie să muncim foarte mult pentru a le obține și trebuie să facem față unei stări de frustrare mai accentuată.  Neîncetat sub presiune, stress, în grabă, cu cerințe și ambiții din ce în ce mai mari devine extrem de ușor să uităm ceea ce este cu adevărat important în viață. Și mai ales nu ne amintim să conștientizam și să mulțumim pentru ceea ce avem deja.    Care dintre noi și în ce măsură am câștigat din toate astea rămâne să ne dăm seamă de-acum încolo.

For noe tid siden hadde jeg en samtale med mormor og blant annet sa hun: ‘’ Det er så mye lettere for dere nå, da dere har vaskemaskin, oppvaskmaskin, engangsbleier og så mye annet som hjelper dere. Vi hadde ikke sånne ting og måtte vaske alt manuelt og slitet med mange ting.’’ ‘’Ja, stemmer det’’ var jeg enig med en gang. Men litt senere satt jeg og tenkte litt mer på dette og begynte å lure på om livet vårt egentlig er så mye lettere for oss nå enn det var før i tida. Det stemmer at vi har mer komfort og masse hjelpemidler, men samtidig krever det moderne samfunnet mye mer fra oss. I tillegg til husarbeid og barneoppvekst må damene studere hardt, gå på jobb, bygge seg en strålende karriere og tjene så masse penger som mulig. Det er heller ikke noe lettere for menn som nå, hvis før var det nok å jobbe og tilby familien økonomisk stabilitet, må de også være flinke med husarbeid, veldig involverte i familielivet og leke i timevis med barna på lekeplassene. Er det bare meg eller har vi, i søken vår for utvikling, klart å bare skaffe oss dobbelt så mange ansvarsområder ? Ikke misforstå meg, jeg drømmer ikke om et husmorliv. Langt ifra, har brukt alt for mye tid av ungdommen min på skolen for ikke å bruke det til noe nå og jobben representerer en stor prosent av livet mitt og hvem jeg er. Men jeg snakker om prinsipper her. Det tas også nesten som en selvfølge at både men og damer må leve sunt, trene, holde seg informerte og emosjonell balanserte og se ut helst som undertøysmodeller. Bestemors generasjonen vet heller ikke hvor heldige de var for at det ikke fantes Photoshop og de ikke hadde noe urealistiske forbilder å sammenligne seg med.  Brad Pitt og Angelina Jolie var heller ikke født, eller i alle fall ikke på TV enda. Vær snille og ikke nevn Sophia Loren, Marilyn Monroe og andre sånne eksempler!  De brukte samme størrelser som de som kalles i dag for ‘’plus size models’’! Det stemmer at vi har mye bedre tilgang til informasjon via internett, men samtidig skaffer dette mye stress. Med en gang det gjør litt vondt spør vi Google og med en gang får vi vite at vi har alt slags rare sykdommer, som mest sannsynligvis ikke kan kureres. Personlig, når jeg skulle begynne å gi fast føde til barnet mitt har jeg lest nok om næring for å ta en master i det. Og mistenker at jeg ikke er den eneste. Når jeg presenterte hele teorien min foran mormor ‘det skal ikke begynnes med frukt da de inneholder syre, det skal begynnes med grønnsaker bla bla bla...’’ hun sa helt rolig (og litt ironisk) ‘’Jeg ga deg frukt først når du var liten og ser ut som det gikk fint...men jeg hadde ikke internett for å lese så mye, vet du...’’  Point taken! : )) Det er helt klart at vi ikke kan stå mot utviklingen og at den har sine fordeler: hygiene og helse er bedre enn før, det er kjekkere å bruke dagen på kontor og bestille mat fra en take-away enn å bruke hele dagen på en oppskrift av en kake som tar evigheter å lage, barna har det bedre når faren er mer tilstede osv.  Mye har endret seg og utfordringene vi har i dag er helt annerledes enn de som var før i tida, men de er like mange uansett om livet vårt ser enklere ut. Antar at det finnes en viss balanse mellom det vi får og det vi må gi. Men noen ganger ser det ut som på en side for vi tilbudt mer, men bare så at på en annen side skulle kreves det mer fra oss. Vi får større utvalg av produkter og tjenester men vi må jobbe hardere for de og tole mer frustrasjon.   Hele tida under press, stress, dårlig tid, større og større krav og ambisjoner er det veldig mye lettere å glemme det som egentlig er viktig her i livet. Og det blir også fort glemt å være takknemlige for det vi allerede har. Hvem av oss og hvor mye har vi egentlig vunnet av dette, det gjenstår å finne ut av.