La căpătaiul cratimei apuse
Aprinde o lumânare-n prag,
Căci ea și neamul ei sunt duse!
După acord între subiect si predicat,
Nu plângeti doamna directoare!
Așa ceva nu s-a mai practicat
Din vremuri imemoriale.
La trista amintire a lui ‘’doar’’
Ni se așeaza-un nod in gât.
În locul bietului fugar
Se naște falnic un ‘’decât’’.
Totu-i una - fara nici o pauză,
E in zadar tu sa mai cauți virgula
Nu vei avea câștig de cauză
E dusa impreună cu majuscula.
Plecat-au toate lovite ca de tun,
Duse poate într-un loc mai bun,
Stau sigur ascunse intr-o carte
De care nimeni nu mai are parte.
Alina Hahuie
PS: Titlul este o parafrazare a celui dat de Augustin Buzura cartii sale: Recviem pentru nebuni si bestii, lucrare pe care v-o recomand calduros, daca nu ati avut inca ocazia sa o cititi.
*RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre.
Fotografie: Daniel Tutui.
Foarte frumos! Un adevărat crâncen spus într-o manieră foarte elegantă. Felicitări Alina!
ReplyDeleteSper ca mesajul tău sa fie înțeles de cât mai multă lume!
Superb.
ReplyDeleteCu adevarat superb.
Credeam ca doar eu reactionez la "repetentii" de genul acesta :)
Muuulti ar avea nevoie de niste lectii.......
ReplyDeleteFrumos recviemul tau, dar cam scurt! La cate greseli de ortografie se gasesc la tot pasul, ar trebui sa se faca unul de sute de pagini, nu de alta, dar celelalte greseli se simt discriminate. :)
ReplyDelete