A sta sau a pleca, asta-i intrebarea! Partea I

 
 Multi dintre romanii relativ tineri, care inca locuiesc in Romania cocheteaza mai mult sau mai putin serios cu ideea de a pleca din tara si de a se stabili in alta parte. Am fost in repetate randuri intrebata ce parere am si ce sfat pot sa dau in acest sens. Stiti cum se spune ca ‘’sfaturile sunt bune numai pentru tine insuti’’, iar retete universale s-a demonstrat clar ca nu exista.  Dar in incercarea de a le veni totusi in ajutor celor incercati de nenumarate intrebari( legitime de altfel), voi povesti felul in care am trait eu aceasta experienta si schimbare majora in viata mea.

E de la sine inteles ca hotararea de a te muta in alta tara e una serioasa si intr-o oarecare masura un act de curaj. Oricat de mult te-ai interesa, ai citi pe internet, ai vorbi cu unul si cu altul, tot un mare necunoscut se asterne la capatul pistei de aterizare. Necunoscut care asteapta sa-i dezlegi tu insuti enigmele, prin prisma puterii tale de intelegere, a experientelor anterioare, a norocului pe care il ai sau pe care ti-l faci singur si nu in ultimul rand, prin prisma asteptarilor cu care pleci la drum.

Partea cea mai grea, din punctul meu de vedere,  este faptul ca trebuie sa lasi acasa cam tot ceea ce erai si ce aveai inainte (si nu vorbesc dpdv material). Dupa ce atata vreme ai avut familie, prieteni, colegi, tabieturi, locuri cunoscute si preferate, un statut, care te reprezenta mai mult sau mai putin, dar pe care totusi ti-l asumasesi si cu care te cunostea toata lumea, acum brusc redevii un fel de nou-nascut, numai ca fara familia protectoare care sa-ti poarte de grija.

Te uiti usor confuz si temator in jur si iti dai seama ca nu-ti ramane decat sa cazi direct in picioare de prima data si sa recosntruiesti puzzle-ul vietii tale cu putinele piese pe care le-ai putut lua in bagaj si multe altele noi.

Cu putin entuziasm si multa munca se poate ! Iti aduni la un loc toate puterile si toti neuronii, iti pui rabdarea la o strasnica incercare, dar in final, de cele mai multe ori, reusesti. Atunci abia simti ca iti primesti in sfarsit rasplata: sentimentul inegalabil ca desi ai luat-o de la inceput, ai reusit sa construiesti din nou ceva prin forte proprii, ti-ai dovedit tie insuti ca poti, ca ai curaj si mai presus de orice ti-ai depasit zona de comfort si propriile limite si ai trecut peste o serie de temeri: schimbarile nu mai par atat de fioroase, necunoscutele nu mai sunt atat de incriptate. S-a creat un precedent, daca ai reusit o data, vei mai reusi si alta data daca va fi nevoie!