Aceasta este una dintre intrebarile care mi-au fost adresate frecvent in ultimii ani, de cand am plecat din tara . Mi-am pus de altfel si singura aceasta intrebare si mi-am dat seama ca nu e prea usor sa gasesc un raspuns..
Da, cred ca m-as intoarce...dar pentru moment pur si simplu nu pot pentru ca simt ca nu as mai face fata.
Cu toate ca imi face placere sa merg acolo in vacante, tanjesc dupa anumiti oameni si dupa diferite aspecte ale traiului in Romania, nu ma mai vad lucrand intr-un mediu in care toata lumea se asteapta ca tu sa stii totul de la inceput, sa iti dedici total timpul si energia serviciului, dar sa nu ai in schimb nici un fel de pretentii sa fii apreciat, sau sa ti se respecte drepturile.
Ma apuca indignarea si disperarea la gandul ca as putea auzi vorbe de genul:‘’Daca nu iti convine poti sa pleci, sunt multi altii care abia asteapta sa-ti ia locul!’’ din partea sefului, sau ‘’nasti ca o vaca/ nu mai tipa ca o nesimtita’’etc. din partea moasei/medicului cu care as naste.
Lucrurile acestea si multe altele asemenea, mi se par inumane, inacceptabile si trezesc in sufletul meu o stare de revolta incontrolabila. N-as mai putea si cred ca mai ales n-as mai vrea, sa tac, sa inghit si sa accept zi de zi o serie intreaga de lucruri care mi se par anormale, doar pe principiul ca ’’putea fi si mai rau’’.
Nu, eu vreau sa fie ’’mai bine’’! Si de aceea nu spun ca m-as intoarce doar in conditiile in care toate aceste probleme ar fi rezolvate. Ar fi oricum complet nerealist, pentru ca acest stadiu nu se va atinge cu siguranta prea curand, mai ales ca lucrurile se indreapta inca vertiginos in jos.
M-as stabili insa inapoi in Romania
Nu ar fi productiv nici pentru mine, nici pentru nimeni altcineva, sa ma intorc acum, intr-o tara in care afacerea pe care as incerca s-o pun pe picioare ar trai doar conectata permanent la un aparat de impartit spagi si pana la urma tot ar muri subit, sufocata de birocratie si concurenta neloiala, sau sa vin intr-un mediu in care multi dintre cei din jur s-ar stradui constant sa-mi demonstreze ca ei stiu mai bine, ca alegera lor de a nu face un pas atat de important a fost intelepciune, nicidecum lipsa de curaj si ar folosi timp si resurse nelimitate pentru a ma convinge ca plecarea mea a fost o pierdere de timp si un esec. Altfel de ce m-as mai fi intors!?
Visez la o tara natala in care oamenii nu sunt orbiti de orgolii atat de mari incat prefera sa nu afle o informatie, decat sa recunoasca simplu ca nu stiu si sa intrebe pe altcineva, Oameni corecti si demni, care impartasesc din experienta lor si tanarului dornic sa invete, nu-l tin in intuneric de teama ca le va lua locul. Astept cu sufletul la gura momentul in care va fi acceptata si in mediul de lucru romanesc ideea ca nu putem fi perfecti, ca e normal sa gresim uneori si ca nu trebuie nimeni pus la zid pentru asta.
As vrea sa fie privit ca ceva firesc faptul ca daca am platit pentru un serviciu sau produs, ar trebui sa-l si primesc, intocmai si la timp. Sau macar, atunci cand imi arat dezaprobarea vizavi de faptul ca acest lucru nu se intampla sa nu fiu privita ca fiind o persoana complet absurda.
Sunt convinsa ca mai sunt multi altii, ca mine, care ar fi dispusi sa se intoarca in Romania si sa puna in practica toate invatamintele, cunostintele si experientele acumulate in timpul in care au trait in alte tari, contribuind astfel substantial la diminuarea discrepantelor care exista intre aceasta tara si cele din care au venit. Dar pentru asta, ar trebui sa fie macar lasati, daca nu incurajati, sa li se ofere o sansa, un mediu cat de cat propice.
Pana atunci asteptam, invatam, experimentam si traim cu speranta ca intr-o zi vom reusi sa ne regrupam, formand o echipa competenta si capabila sa aduca o raza de soare pe o strada pe care ploua, tuna si fulgera deja de prea multi ani.
No comments:
Post a Comment