Despre cercul de confort si torsul la gura sobei

Am trăit cu ceva timp în urmă o experiență interesantă și mai ales am primit o lecție de viață pe care cred că merită să v-o împărtășesc și vouă. E vorba despre genul acela de lucruri pe care le știm cu toții, le-am auzit, suntem de acord cu ele în principiu dar avem nevoie adesea de cineva care să ni le reamintească la momentul potrivit pentru a ne face curaj să le aplicăm concret în viața noastră.

Mai exact, am fost invitată la un eveniment, un teambuilding la care eram foarte nehotărâtă dacă să merg sau nu. Planul pentru ziua respectivă cuprindea o serie intreaa de activități sportive și de divertisment, fie dintre cele la care n-am fost nicodată talentată și implicit le-am evitat cât am putut, fie dintre cele care îmi erau complet străine. ‘’An endless list of things I suck at’’ (o listă infinită de lucruri la care sunt varză) cum ar spune o prietenă.

Ceilalți invitați erau colegi în compania cărora m-am simțit totdeuna foarte bine, persoane cu care am rezonat și a căror companie o apreciez, dar activitățile programate erau foarte diferite de cele cu care obișnuiesc eu să-mi petrec timpul liber. De aici și marea dilemma de a da curs invitației sau de a refuza politicos.

Așa cum era previzbil am apelat la sfatul celei mai bune prietene. Mai puțin previzibil a fost însă răspunsul pe care l-am primit de la ea. Mi-a răspuns la întrebarea mea cu o serie de alte intreabari, dar în întrebări se află de fapt răspunsurile:

 - Nu știu dacă să mergi sau nu, dar mă întreb un lucru: când vom fi noi bătrâne, la 80 de ani și vom împleti singure la gura sobei la ce ne vom gândi? Ne vom aminti de zilele în care am stat în casă și n-am făcut nimic pentru că ne-a fost prea teamă să îndrăznim să facem ceva, sau ne vom aminti cu un zâmbet melancolic și mulțumit de momentele în care am ieșit din cercul de confort și am făcut ceva nou, curajos, poate aproape nebunesc, când ne-am depsit limitele, de momentele ușor penibile dar amuzante când am încercat, ne-am distrat, am experimentat ?

Ca răspuns la întrebările ei am dat curs invitației și am pășit în afara zonei de confort, ușor temătoare dar deschisă către experiente noi.

Nu vă imaginați că am devenit brusc și absolut miraculos o sportivă desăvârșită, câștigând detașat competiția, cum s-ar întâmpla într-un film american. Nici pe departe, am resuit doar să o scot la capăt relativ onorabil, dar dincolo de punctajul în sine la finalul zilei am obținut o lecție valoroasă. Am petrecut în compania unor oameni minunați, o zi foarte frumoasă în care am descoperit și încercat lucruri noi care mi-au plăcut enorm deși n-aș fi bănuit înainte, descoperindu-mă pe mine așa cum nu mă știam. Am conștientizat în sfârșit că fiecare e mai talentat la ceva și mai puțin talentat la altceva și că nu e nici o dramă dacă la anumite activități ‘’ma fac de ras’’. Am acceptat în sfârșit faptul că am voie să nu fiu neapărat (cea mai) bună în orice aș fi pusă în situația de a face la un moment dat, ceea ce îmi da curajul să mai încerc și altă data dacă voi avea ocazia și certitudinea că va fi din ce în ce mai bine de la o încercare la alta. M-am judecat și m-am simțit judecată mai puțin și m-am distrat, am învățat și am trăit mai mult. Acesta este cuvântul: ‘’am trait’’.

Si mi-am redesenat cercul de confort, i-am șters marginile și l-am reconturat de data aceasta mai larg. și nu l-am mai închis, i-am lăsat o mică deschizătură prin care să las eventuale experiențe noi să pătrundă și șă-l lărgească și mai mult. Cât despre ziua în care am făcut asta, mi-o voi aminti cu siguranță atunci când voi fi bătrână într-un balansoar în fața sobei (vreun calorifer inteligent conectat la internet probabil la vremea aia).

Uitați-vă bine unde e limita cercului în care stați voi închiși și oricât de mare ar fi el, tot luați o radieră și un creion în mână și redesenati-l mai larg! Vă spun sincer că merită!


Sursa foto