Tuesday 10 December 2013

Ziua bunicilor



Avem o zi internationala a femeii, a copilului, a indragostitilor si multe altele dar stiti ce ne lipseste? O zi a bunicilor.

V-am prins, nici n-am pomenit bine de bunici si deja v-ati dus cu gandul la copilarie, la bunatatile pe care le pregatea cu drag bunica, la povestile citite la gura sobei sau la umbra unui pom, la povetele pe care ni le dadea sfatos bunicul si la multe alte amintiri frumoase care va astern pe chip un zambet melancolic! Tocmai ne-am amintit cu totii de acei oameni dragi care au facut tot posibilul pentru ca noi sa avem o copilarie de care sa ne amintim cu drag, dar in acelasi timp si o educatie solida care sa ne slujeasca mai tarziu in viata.

Da, vorbim de oameni buni si demni, care s-au dovedit puternici in fata greutatilor cu care au fost din plin incercati si care daruindu-ne cu larghete din preaplinul inimii si intelepciunii lor si insuflandu-ne valori, ne-au fost sau ne sunt multora dintre noi, modele in viata, dar pentru care ne facem timp mult prea rar sau deloc.

E nedrept sa lasam sa se depuna praful pe aceste comori si e nefiresc si trist ca dupa ce ei ne-au fost mereu alaturi in persoana, atunci cand am avut nevoie, lor sa le tina astazi companie doar fotografiile celor dragi si speranta unei vizite demult promise, dar mereu amanate!

Bunicii merita pe deplin o zi a lor in care sa-I sarbatorim asa cum se cuvine! Stiu ca veti spune ca nu avem nevoie de o zi de sarbatoare prestabilila pentru a ne arata sentimentele fata de cineva drag si in principiu sunt de acord cu voi. Realitatea insa ne demosntreaza ca este atat de usor sa ne lasam dusi de valul grijilor cotidiene incat uitam adesea exact de lucrurile si personele care sunt cu adevarat importante.  De aceea ar fi binevenita o initiativa care sa ne opreasca pentru o clipa din goana neintrerupta in care ne aflam si sa ne indrepte gandul catre cei care si-au castigat cu efort si daruire un loc in mintea si in inima noastra.

Pana cand se va stabili insa oficial aceasta data, haideti sa o facem noi ASTAZI!  Sa le facem o vizita sau sa le dam macar un telefon pentru a le spune cat de mult ii iubim, sa ne asiguram ca stiu cat de importanti sunt pentru noi si cat apreciem faptul  ca au contribuit atat de mult la ceea ce suntem noi astazi.

Sa facem asta acum!
Maine …nu se stie niciodata ce mai intervine …!


Sursa foto 

1 comment:

  1. Multumesc, Alina pt reamintire...mi-au dat lacrimile citind. Eu le datorez totul bunicilor mei, ei m-au crescut si educat asa cum au stiut ei mai bine si au lasat in memoria mea numai amintiri frumoase... Chiar am vorbit de curand cu bunicul...Cu bunica voi vorbi mai tarziu, cand voi trece 'dincolo'.

    ReplyDelete