Avem o zi internationala a femeii, a copilului, a
indragostitilor si multe altele dar stiti ce ne lipseste? O zi a bunicilor.
V-am prins, nici n-am pomenit bine de bunici si deja v-ati
dus cu gandul la copilarie, la bunatatile pe care le pregatea cu drag bunica,
la povestile citite la gura sobei sau la umbra unui pom, la povetele pe care ni
le dadea sfatos bunicul si la multe alte amintiri frumoase care va astern pe
chip un zambet melancolic! Tocmai ne-am amintit cu totii de acei oameni dragi care
au facut tot posibilul pentru ca noi sa avem o copilarie de care sa ne amintim
cu drag, dar in acelasi timp si o educatie solida care sa ne slujeasca mai tarziu
in viata.
Da, vorbim de oameni buni si demni, care s-au dovedit
puternici in fata greutatilor cu care au fost din plin incercati si care
daruindu-ne cu larghete din preaplinul inimii si intelepciunii lor si
insuflandu-ne valori, ne-au fost sau ne sunt multora dintre noi, modele in
viata, dar pentru care ne facem timp mult prea rar sau deloc.
E nedrept sa lasam sa se depuna praful pe aceste comori si e
nefiresc si trist ca dupa ce ei ne-au fost mereu alaturi in persoana, atunci
cand am avut nevoie, lor sa le tina astazi companie doar fotografiile celor
dragi si speranta unei vizite demult promise, dar mereu amanate!
Bunicii merita pe deplin o zi a lor in care sa-I sarbatorim
asa cum se cuvine! Stiu ca
veti spune ca nu avem nevoie de o zi de sarbatoare prestabilila pentru a ne
arata sentimentele fata de cineva drag si in principiu sunt de acord cu voi.
Realitatea insa ne demosntreaza ca este atat de usor sa ne lasam dusi de valul
grijilor cotidiene incat uitam adesea exact de lucrurile si personele care sunt
cu adevarat importante. De aceea ar fi
binevenita o initiativa care sa ne opreasca pentru o clipa din goana
neintrerupta in care ne aflam si sa ne indrepte gandul catre cei care si-au
castigat cu efort si daruire un loc in mintea si in inima noastra.
Pana cand
se va stabili insa oficial aceasta data, haideti sa o facem noi ASTAZI! Sa le facem o vizita sau sa le dam macar un
telefon pentru a le spune cat de mult ii iubim, sa ne asiguram ca stiu cat de
importanti sunt pentru noi si cat apreciem faptul ca au contribuit atat de mult la ceea ce
suntem noi astazi.
Multumesc, Alina pt reamintire...mi-au dat lacrimile citind. Eu le datorez totul bunicilor mei, ei m-au crescut si educat asa cum au stiut ei mai bine si au lasat in memoria mea numai amintiri frumoase... Chiar am vorbit de curand cu bunicul...Cu bunica voi vorbi mai tarziu, cand voi trece 'dincolo'.
ReplyDelete