Mentalitati diferite

Stiti voi vorba aceea cu pestele care de la cap se strica. Cam tot de acolo ni se trage si noua romanilor, de la cap, in speta de la ’’locatara’’ lui: mentalitatea. Avem mult de lucrat la acest capitol, dar sunt suficiente exemple la care sa tragem cu ochiul si de la care sa invatam, trebuie doar sa vrem.

De exemplu, in ceea ce-i priveste pe medicii norvegieni sunt destule lucruri care li se pot reprosa, dar incontestabil sunt buni psihologi. Stiu sa fie empatici, sa te incurajeze. Si mai ales nu se grabesc sa arunce in tine cu diagnostice, care de care mai dramatice. In Romania de multe ori te duci pe picioarele tale, la un control aproape de rutina si cand iesi din cabinet iti vine sa dai fuga la primul magazin de pompe funebre sa-ti cumperi singur ce trebuie pentru inmormantare. Repede, cat mai timp, pentru ca si daca nu te doboara boala pe care se presupune ca o ai, de depresie tot ai sanse mari sa  mori (stiu ca nu traiesc in Anglia, dar mi-am permis totusi un moment de umor englezesc).

Familia este totdeauna numarul unu in lista de prioritati, este absolut normal sa iti iei copii cu tine oriunde mergi si exista foate facilitatile posibile pentru a-ti usura viata in acest sens: rampe de acces pentru carucior, scaunele si meniuri speciale pentru copii in toate restaurantele, camere speciale pentru alaptat in mall-uri. si mese de schimbat scutece in orice toaleta.

Am fost socata la inceput sa vad in locurile publice foarte multe persoane cu dizabilitati fizice sau psihice. Ma intrebam ce s-a intamplat cu poporul asta de are atat de multi oameni cu handicap?! Mi-am dat seama apoi ca nu sunt mai multi decat in alte parti, ci sunt doar sunt vizibili, integrati, acceptati ca atare si ajutati, oferinduli-se pe cat posibil, sansa la o viata cat mai fireasca,  nu ascunsi, inchisi departe de ochii critici ai lumii care ii priveste ca pe ceva rusinos.

Un alt lucru care m-a frapat in Norvegia este felul in care este privit serviciul. Da, este important, iti cere implicare, dar ramane o forma de asigurare a necesarului material si de dezvoltare personala fara a-i acapara complet pe oameni. Este unanim acceptata ideea ca individul are o viata in afara serviciului, ca fiecare are o familie si nu in ultimul rand o sanatate de care trebuie sa aiba grija. Nu se asteapta nimeni sa cazi pe baricade sau sa stai la ore suplimentare neplatite pentru a impresiona seful. Argumentul ca nu te simti bine sau ca ai fost sunat de la gradinita pentru ca unul dintre copii tai are o problema atrage automat dupa sine libertatea de a pleca de la serviciu (evident in anumite limite).

Ar fi cate ceva de spus si despre atmosfera la locul de munca. De cele mai multe ori daca mergi ca suplinitor intr-o gradinita, cantina, firma de transporturi, aproape oriunde, iti este foarte greu sa-ti dai seama de la inceput cine e seful si care sunt subalternii.

Un copil trebuie schimbat de scutec, s-a varsat ceva pe jos, trebuie mutat un obiect greu…cine e cel mai aproape intervine si rezolva problema sau pune mana pe mop si curata. Repet: ’’cine e cel mai aproape’’ NU cine are functia cea mai putin importanta! Interesant, nu?

Primesti orice sarcina de serviciu sub forma: ‘’Vrei tu sa…?’’ sau ’’Faci tu un efort sa...?’’, iar cand ai terminat ti se multumeste si esti apreciat. Parca iti da alt chef de munca decat reprosul ca nu ai intuit si facut deja respectivul lucru, inainte sa ti se fi spus ca trebuia facut.

Faptul ca pui intrebari inseamna ca te intereseaza, ca vrei sa afli si sa inveti, nu ca esti complet incapabil sa te descurci singur, fara a-i deranja pe ceilalti.

Munca cinstita, este vazuta ca fiind demna, indiferent de natura ei. Nu e absolut nimic jenant sa lucrezi intr-o firma de curatenie, nu esti cu nimic mai putin respectat daca vinzi guma de mestecat intr-un chiosc sau daca esti imbracat in salopeta de lucru atunci cand te intorci de la serviciu. Cata vreme iti castigi existenta in mod onest, esti la fel de demn de respect ca orice alta peroana care detine o functie pretentioasa.

Acestea sunt doar cateva aspecte care mi-au atras atentia si care fac parte din existenta obisnuita a unei societati asa-numit ‘’civilizate’’. Daca stam bine sa analizam ajungem la concluzia ca nu sunt lucruri chiar atat de sofisticate, ci doar detalii care fac diferenta. In definitiv nu ar fi atat de greu de implementat si in Romania, cel putin o parte dintre ele. Asa cum ziceam mai devreme, trebuie doar sa vrem !