Standardele fericirii

De când deschidem ochii în lume, societatea, familia, mass-media, vecinii de bloc, toată lumea ne îndoapă cu mituri și teorii despre fericire. Mituri pe care trebuie să le înghițim și digeram obligatoriu, ceea ce de cele mai multe ori și facem, fără să analizăm veridicitatea lor, sau cel puțin nuanțele pe care le pot avea.

Astfel ni s-a sedimentat ireversibil în minte ideea că cea mai fericită perioadă a vieții unui om este neapărat copilăria. ’’Nici nu încape discuție!’’, veți spune. Mdaa…¦si totusi…

Deși nu trăiesc printre pacienții de la secția ’’Depresie cronica’’, cred că am auzit de la fiecare persoană în parte cu care am discutat despre asta și elemente mai puțin fericite din copilărie: fie un părinte prea autoritar, violent sau alcoolic, fie neajunsuri materiale, un deces în familie, sau altele. Și ca tabloul să fie complet, mulți psihoplogi susțin că fiecare dintre noi se confruntă cu cel puțin o rană emoțională, mai mult sau mai puțin adâncă, căpătată în copilărie și cu care se luptă toată viață. De la fericirea aia deplină să ni se tragă ?! 

Când ieșim cât de cât din copilărie începem să citim reviste pentru fete/femei. Și atunci aflăm (în obsesiv de repetate rânduri) că ziua nunții va fi ’’cea mai fericită zi din viața noastra’’. Da, știu că și voi ați citit sau auzit formularea aceasta de cel puțin 50 de ori. Și atunci ne pregătim asiduu pentru sentimentul de neimaginat și neegalat care ne așteaptă strict în ziua respectivă.

 Între timp învățam și faptul că nașterea unui copil este ’’cel mai frumos lucru’’ și ‘’cea mai mare bucurie’’.

Astfel avem cimentate bine în minte exact motivele și mai ales momentele în care trebuie să fim extrem de fericite. Sunt standarde prestabilite despre care credem cu convingere că trebuie să se aplice la toată lumea și ne stabilim gradul de fericire și împlinire față de ele fără să le chestionăm în vreun fel. 

 De aici și gradul imens de frustrare care se naște în cazul în care, din varii motive, la momentul prestabilit nu ne simțim așa cum ne-am așteptat în conformitate cu ce a spus vecina de la 4 sau nu știu ce revistă. O zi aveam și noi în viață ‘’cea mai fericita’’ și pe aia am ratat-o!!!! 

Evident că aspectele mai sus prezentate pot fi și în cele mai multe cazuri și sunt, momente foarte fericite, poate chiar cele mai fericite din viață cuiva, în funcție de norocul fiecăruia și de felul de a se raporta la ele. Nu susțin contrariul. Cred însă că ar fi sănătos să acceptăm și ideea că acestea sunt adesea situații extraordinare care implică procese fizice și psihice complexe, care dau naștere unor trăiri variate, chiar contradictorii uneori și mai ales diferite de o persoană la alta. Așa că nu e cazul să ne raportăm la aceste mituri ca la un pat al lui Procust în care trebuie obligatoriu să ne potrivim, altfel e ceva în neregulă cu noi și mai ales am pierdut definitiv șansa la fericire adevărată.  

Ce ne facem însă când am trecut dincolo de aceste stadii și revistele, uneori chiar și mătușile de gradul II și vecinele de bloc, nu ne mai spun când trebuie să fim fericite?! Dacă până atunci am avut repere clare, brusc suntem lăsate de izbeliște și până când vom devenim ‘’cetateni ai Raiului’’nu mai avem nici o zi ’’cea mai fericită’’ pe care să o așteptăm cu respirația tăiată. 

 Ce înseamnă asta: blazare, panică? Noooo !!! Vă spun eu cum se cheamă: libertate! 

Libertate de care am fi fost conștiente mai devreme dacă ne gândeam mai demult și nu ne lăsam influențate de mituri și conveniențe sociale care ne modelează concepțiile și percepțiile mai mult decât ne-am imagina. 

 Liberatea de a fi fericite, sau foarte fericite sau cele mai fericite în orice moment vrem noi, în oricare zi ni se potrivește și din absolut orice motiv care poate nu valorează nici cât o ceapă degerată pentru nimeni, dar care e cel mai prețios pentru noi. Liberatea de a fi fericite în exact acele clipe și din exact acele motive care sunt unice și exclusiv ale sufletului noastru! 

 The best is yet to come! And it’s in our power to make it happen! 

Prințesa urbană

 De câteva generații încoace, cele mai multe dintre noi am devenit combatante active sub stindardul feminismului. Și ne luptăm zi și noapte neînfricate cu oricine și orice ar putea sta în calea emancipării noastre. La început ne-am bătut pentru cauze nobile și am obținut victorii bine-meritate precum dreptul la învățătura, evoluție profesională, egalitate în fața legii, protecție față de acte de violență etc.

Dar nu ne-am oprit aici și din exces de zel ducem mai departe acest război deși a început să devină neclar cine ne sunt aliații și cine ne sunt dușmanii.
Astfel am deviat către o luptă nesfârșită și nejustificată între sexe și ne-am luat singure pe umeri responsabilitatea de a demonstra că putem fi în același timp și femei și bărbați. De ce?! Nu știu, nu mă întrebați!
Ne străduim din răsputeri să le facem pe toate singure, că doar de, putem! Ce, noi nu suntem în stare?! Ba da.., dar ne plângem că bărbații de lângă noi fie nu fac nimic, fie sunt blazați, sau nu ne satisfac. Păi...i-am convins și pe ei că putem face totul singure și având sentimentul că ne suntem autosuficiențe, tind să se retragă în inutilitatea lor.

 Visăm la bărbați puternici, protectori, la prinți neînfricați, călare pe cai albi sau mai nou conducând mașini decapotabile, care să ne fie alături și să ne protejeze, dar că asta să se întâmple trebuie să ne jucăm și noi rolul. Dacă prințesa a răpus deja balaurul infingandu-i un toc stiletto în beregată, atunci prințului ce-i mai rămâne de făcut altceva decât să meargă să împuște niște zombie într-un joc pe calculator?!
Așa cum este neapărată nevoie de balaur pentru a-i pune prințului calitățile în valoare, la fel de mare nevoie e și de prințesa pentru care să se lupte, pentru că povestea să aibă sens.

Este bine și uneori foarte util faptul că ne descurcăm singure să schimbăm un bec sau să reparăm ceva și este și mai bine faptul că ne simțim puternice. Chiar suntem și în multe situații dăm dovadă de rezistentă fizică și psihică incredibilă. Dar asta n-ar trebui să na facă să uităm de adevăratele noastre puteri, mai ales cele care sunt exclusiv ale noastre. O fluturare delicată din genele lungi, discret rimelate, nu va desface un borcan prea strâns sau nu va repara o priză, prin ea însăși dar îi va da bărbatului de lângă noi puterea și motivația să mute chiar și munții dacă e nevoie, sau doar dacă ne stau nouă în cale.
 Zâmbetul, mângâierea, rugămintea unei femei pot face minuni într-o manieră care nu presupune nici supra-solicitarea noastră până la epuizare, nici ''€™dresarea'' bărbatului, transformându-l într-un motan leneș și castrat.

 Avem într-adevăr realizări admirabile, fie și numai din pespectiva faptului că reușim să ne metamorfozăm cu succes de mai multe ori pe zi de la omul de afaceri cerebral, până la mama grijulie și ajungând la femeia fatală.  Dar e important în goană această spre dezvoltare deplină și multilaterală să nu uităm totuși să mai fim femei - femei adevărate, care manifestă căldură, delicatețe, empatie, sentimentalism, de care cei din jur să se poată apropia cu drag și fără teamă.

Cu atât mai mult acum, când luna această pare o perpetuă sărbătoare a feminității, haideți să ne lăsăm femeia adevărată din noi să iasă la suprafața, îmbujorată, zâmbitoare, fermecătoare. S-o înarmăm cu o rochie de mătase înflorată și s-o lăsăm să cucerească lumea! Cadou de 8 martie să-i facem luxul de a-și permite pentru o clipă să fie o prințesa mai puțin războinica, ci dulce și neajutorată ocazional și cu siguranță prințul va simți că e nevoie de un braț puternic și i-l va întinde.

 E chiar atât de simplu: pentru a se simți și a se comporta ca un bărbat adevărat, bărbatul are nevoie lângă el de o femeie adevărată. Este deci în puterea noastră să facem lucrurile să arate așa cum trebuie și cum ne-am dori. Da, doar v-am spus că suntem puternice! Totul e să nu uităm de adevărata putere și de magia nesfârșită ce se află în noi, de la vârful genelor lungi sau a unghiilor frumos lăcuite până la tocurile pe care mergem atât de elegant, dar mai ales în adâncul sufletului nostru capabil de sentimente inegalabile, sacrificii, dăruire și dragoste nesfârșită și necondiționată.

Reţeta succesului

Partea II – Practica 

Cam acestea fiind spuse ….aş avea nevoie de vreo 10 ore în plus pe zi. Aaa, dar am uitat să includ în calcul o serie de activitaţi precum curăţenie generală periodică, văruit, întâmplări neprevăzute, vizite, programări la medic sau la un salon, cursuri şi alte aspecte care presupun uz de timp şi energie precum bautul a 2l de apa pe zi, cura de detoxifiere etc. Vezi câte am uitat ?! Doar au zis ăştia la TV sa iau gingo-biloba!!! Dar faptul ca ziua e prea scurtă şi viaţa insăsi uneori, nu poate fi o piedica in calea mea spre succes!
Gata cu văicăreala, fac un plan!

Îmi iau balerinii în picioare ca să fiu trendy(cine ar fi zis că aşa ceva va ajunge vreodată să fie la moda?!) şi mă duc pe jos la serviciu. S-ar putea să îmi ia mai mult de o jumătate de oră dar se punea problema că trebuie minim o jumătate de oră de mişcare pe zi deci e in regulă, abia am timp să mai beau şi nişte apă pe drum. Iau şi copilul cu mine ca să-l alăptez sprijinit pe tastatură. In acest fel salvez o grămadă de timp şi bifez şi multe alte cerinte: alăptatul iî public şi pană la o vârstă inaintată a copilului, imaginea mea de mamă/femeie emancipată şi dezinhibată şi în plus, în loc de 3-4 ore petrec 8 cu cel mic. 1-0 pentru mine ca mamă!

Îmi imaginez că initiativa mea îl va impresiona pe şef prin practicitate şi eficienta şi daca el e suficient de bătrân, bogat şi neatrăgător, (matur am vrut să spun, mă scuzaţi!) ar fi o idee să-l iau şi de soţ. Am văzut eu la TV şi prin reviste că aşa se naşte dragostea adevărată şi dezinteresată şi e foarte posibil sa-mi crească brusc şi …talentele, cele muzicale cel mai probabil. Am economisit deja foarte mult timp preţios aşa că îmi rămâne suficient ca să mă fac vedeta (sau ministru - în principiu orice vreau eu) şi să apar la TV ca să-mi exprim critici şi păreri în termeni gen ‘’succesuri’’, ‘’ce prosti sunt unele persoane’’ etc. şi să le ‘’bag telespectatorilor nişte idei cu forcepsul în cap’’.

Este de asemenea demonstrat faptul că şi căsătoria cu un fotbalist îi aduc brusc tinerei doamne o crestere semnificativa a frumuseţii şi a inteligentei. Fenomenul este evident, deşi încă nu a fost demonstrat ştiintiţic modul în care se produce, dar bănuiesc că se fac studii în acest sens.

Toate acestea mă fac să mă relaxez în privinta obligatiei mele de a mai pierde vreme cu lectura şi alte activităţi culturale, deci am mai salvat o ora-două. În timpul ăsta mai bine fac o salata din ‘’hartia verde’’ cumparată de la supermarket pe post de legumă proaspătă, si o stropesc cu zeamă de lămaie modificata genetic. Totul e să arate ca o ikebana şi să dea bine în poza.

Mai trebuie să rezolv problema microorganismelor din perne şi a prafului din casă dar trebuie să am incredere in medicina modernă salvatoare care sigur va inventa şi ne va vinde un vaccin şi împotriva lor, exista de altfel unul pentru orice.

Viaţa de noapte activa şi citatul scris pe oglindă rămân valabile! Mai comprimăm pe ici pe colo, dar la lucrurile serioase nu putem umbla, trebuie să le acordam în continuare timpul şi atentia cuvenite!

Hai că nici n-a fost chiar aşa de greu! Totul e să ştii ce vrei, să nu te lasi îngradită de principii şi moravuri demodate şi să nu pierzi timp preţios prin biblioteci. Doar de atât ai nevoie şi de un pic de noroc şi devii brusc model de urmat pentru o întreagă generatie!

Reţeta succesului

Partea I - Teoria

Ca orice femeie modernă care se respectă, mai citesc şi eu din când în când diverse articole de fashion, lifestyle, parenting, în fine o serie întreaga de domenii care aparent au o denumire doar în limba engleză. Punând cap la cap toate informaţiile şi sfaturile pe care le-am primit prin intermediul acestora am făcut un fel de portret robot al felului în care ar trebui să arate o zi obişnuită din viaţa mea, aşa încat să se considere că mă ridic la nivelul cerinţelor contemporane şi că sunt o persoană de succes.

Astfel dimineaţa cand mă trezesc încep prin a zâmbi larg mesajului motivator înscris pe oglinda din baie, fără de care viata mea ar fi de un pesimism patetic. Imediat, pe stomacul gol, beau o cană de apa (preferabil caldă) şi tot pe stomacul gol mananc un măr (nu ştiu dacă apa dinainte se pune sau nu, erau în articole diferite). Imi fac un machiaj natural, dar care sa îmi puna în evidenţa trăsăturile, mă imbrac cu ceva elegant, care sa fie în acelaşi timp comod, sexy, dar nu prea. Mă delectez alături de familie cu un mic dejun sănătos, pregătesc copilul de scoală/gradiniţă şi merg la serviciu.
Aici trebuie să fiu mereu plină de energie, motivată si profesionistă, izvor nesecat de idei şi de soluţii salvatoare, sugestii care să impresioneze şefii şi putere de muncă de neegalat timp de 8-10 ore pe zi.

Revenită acasă, pregătesc masa de prânz, obligatoriu gustoasă, hrănitoare, preparată după reţete moderne cu denumiri pe care abia le poate pronunţa şi logopedul, cu un aspect demn de un show culinar (trebuie să pun şi poza pe reţeaua de socializare şi nu mă pot prezenta cu orice tocăniţa) şi mai ales din ingrediente ecologice procurate cu migala, Dumnezeu ştie de unde.

Minim 3 ore pe zi trebuie să le petrec cu copilul, punand în practica activitaţi educative şi mai ales noua mea variantă de limbaj compusă din fraze exclusiv pozitive (folosirea cuvantului ‘’nu’’ fiind profund deazvuată de catre pediatri şi psihologi) si în general controlându-mi şi analizându-mi fiecare cuvant şi reactie, cea mai mica scăpare din partea mea fiind traumatizantă pentru viitorul adult. Evident că trebuie să însoţesc micuţul şi la diferite activitaţi sportive, culturale etc şi sa petrec aproximativ o ora cu el in pat pană adoarme (ca doar n-o să doarma singur î n patuţul lui pentru ca asta e traumatizant).

Pentru sănătatea mea fizica şi psihica sunt obligatorii zilnic cate o jumatate de oră de miscare şi o altă jumătate de oră de relaxare, timp pentru mine.

Nu pot neglija sub nici o formă curaţenia pentru ca au descoperit cercetătorii cat de nociv este praful din casă, nici nu bănuim ce boli grave putem face din cauza lui!

Se cere sa fiu mereu la curent cu ştirile, noutaţile din domeniul meu de activitate, tendinţele modei, situaţia politică internaţională, noile teorii despre creşterea copiilor pentru ca exemplu părinţilor noştri clar nu e unul de urmat (cică de aceea suntem noi traumatizaţi acum pt ca ne spuneau ei ‘’Nu!!!’’ cand voiam să bagam ceva in priză) şi sa imi iau puţin de lucru acasă cand e necesar. Evident că o carte bună e hrană pentru suflet (o doamnă bine ca mine trebuie să aiba şi ceva cultură generală) la fel şi un concert, expozitie etc.

Aşa cum florile sunt udate regulat, la fel şi relaţiile cer să fie întretinute, deci nu pot scoate din calcul nici un telefon dat unei prietene, o ieşire cu grupul in cel mai tare club al momentului.

Mai sunt de avut în vedere rudele, mama, bunica, oameni importanţi pentru noi dar cărora le oferim prea puţin timp şi atenţie, deci măcar din când in când calculăm şi un telefon mătuşii, o cafea baută cu mama, cumpărături pentru bunica şamd.

După ce m-am achitat de aceste sarcini şi încă alte cateva colaterale, nu-mi rămane decât să îmi pun o lenjeria provocatoare şi sa-mi folosesc restul de initiativă şi inventivitate in intimitate, viaţa sexulala indestulătoare şi ‘’condimentată’’ fiind indispensabilă evolutiei pozitive a relaţiei de cuplu şi dezvoltării psiho-sociale individuale (ştiţi voi articolele alea: ‘’X beneficii ale sexului.’’).

Mai am nevoie doar de 7-8 ore de somn profund şi odihnitor pentru ca mâine dimineaţa să mă trezesc din nou zambind în oglindă.

Și acum conlcuzia: în cifre, că vorba aia: trebuie să arăt ca o doamnă şi să gândesc ca un bărbat

8h muncă + 1h drum dus/întors + 1h machiat/îmbracat/mic dejun + 4h cu copilul + 2h pregătit prânz/mâncat + 1h socializare + 1h (mişcare si relaxare) + 2h curaţenie/igiena personală + 1h prietenie/familie + 1h cumpărături + 1h intimitate + 1h diverse + 2h ştiri/lectură/cultură +8h somn = 34 h

Deci toate acestea nu-mi vor ocupa decât 34 de ore pe zi, restul lucrurilor se pot face în timpul liber!

Va urma...


Sursa fotografiei

Prima aniversare

 

Dragii mei cititori, felicitări!

Astăzi împlinim un an de când construim împreună acest blog, eu pe o parte, voi pe cealaltă, dând viaţa acestui colţ de relaxare, dar şi de meditaţie- idei, gâduri, experienţe si informaţii asternute aici pentru a le împărtasi unii cu alţii şi a le dezbate impreuna, încercâd astfel să învătăm şi să înteţegem mai mult, ca să judecăm mai putin.

Scriu de fiecare dată cu drag şi cu gândul la voi, iar momentele în care imi spuneţi că ceea ce aţi citit vi s-a părut interesant, sau că v-ati regăsit în mesajul rândurilor mele, constituie combustibilul necesar pentru a găsi mereu energie si inspiraţie pentru noi articole.

Vă mulţumesc că sunteţi alături de mine în această călătorie şi vă aştept in continuare cu sugestii şi comentarii!

La mulţi ani !

De ce berzele aduc copiii ?

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut totdeuna această legendă, dar nu m-am gândit niciodată la ea cu seriozitate. Mi-am amintit de ea abia atunci când o asistentă medicală norvegiană a spus despre pata roşiatica de pe ceafa bebeluşului ca este semnul lăsat de ciocul berzei atunci când l-a transportat. M-a surprins initial faptul că şi în aceasta ţară povestea aceasta este atât de cunoscută şi dându-mi seama că este o legenda internationala, mult mai populara decât credeam, m-am intrebat de ce neaparat berzele aduc copiii şi nu alte pasari?!

Aveam sa aflu mai târziu că legenda işi are sorgintea relativ modernă chiar în credintele populare nordice, iar în secolul al XIX-lea Hans Christian Andersen a popularizat acest mit prin fabule şi poveşti, care au fost imediat preluate şi folosite drept raspuns la indrebarile copiilor, în contextul social în care discutiile despre intimitate şi procreere erau tabu.

Originile legendei sunt însa mult mai vechi, berzele au fost asociate cu copiii şi familia de secole. În mitologia greaca, berzele erau asociate cu furatul copiilor, dupa ce zeita Hera şi-a transformat rivala intr-o barza, iar femeia-barza a incercat sa-i fure fiul.

În mitologia egipteana, sufletul unei persoane – ba-ul – era adesea reprezentat printr-o barza. Reîntoarcerea unei berze la cuibul sau insemna reîntoarcerea sufletului, punct în care persoana putea fi readusa la viata.

O alta varianta este aceea ca sufletele copiilor nenascuti salaşluiesc în iaz si de acolo berzele aleg câte unul si îl duc unei familii. Si în versiunea povestii lui Hans Christian Andersen, copiii erau scoşi de catre berze dintr-un iaz in care dormeau si visau.

În Grecia antica exista o lege care impunea copiilor sa aiba grija de parintii lor, atunci când acestia din urma ajungeau la batraneţe. Legea era numita “Pelargonia”, denumire derivata din grecescul pelargos, adica “berze”. Berzele tind sa aiba gija de puii lor mult timp dupa ce tinerele berze pot sa zboare şi sa aiba grija de ele însele, ceea ce a dus la credinta ca, de fapt, tinerele berze îşi ţin parintii aproape, in reciprocitate. De asemenea, numele ebraic al berzei semnifica "mama buna", iar grija acestei pasari fata de puii ei, vizibila în inaltul sau cuib, a transformat barza într-un simbol al obladuirii parintesti.

În mitologia nordica, barza reprezenta valorile de familie şi daruirea reciproca a cuplurilor. Barza era pasarea sacra a zeitei Venus în mitologia romana si astfel a devenit un simbol al norocului, dragostei şi fertiliţatii. Berzele au tendinta de a-şi face cuib pe acoperisurile caselor oamenilor şi pe cosurile de fum. Se credea, adesea, ca aparitia unei berze pe acoperisul unei case insemna ca familia respectiva va avea parte de dragoste profunda şi în curand de un copil.

Comportamentul natural al berzelor ajuta la înteţegerea asocierii lor cu fenomenul naşterii. Ca şi pasare migratoare, berzele albe zboară către sud toamna şi se întorc noua luni mai tarziu. De obicei, pot fi zarite îndreptandu-se spre nord şi facându-si cuiburi in jurul lunilor martie şi aprilie. Copiii născuti în martie şi aprilie au fost foarte probabil concepuţi în luna iunie a anului anterior. Solstitiul de vara, care este pe 21 iunie, reprezintă şi data la care anumite sarbatori pagâne celebrează căsătoria şi fertilitatea. Cum multe căsătorii, logodne, cununii au loc, cu precădere, în aceasta perioadă, mulţi copii for fi născuţi în jurul perioadei în care berzele pot fi văzute zburând spre nord, facându-se astfel conexiunea “barza a adus copilul”. Simbolistica sablonului de migrare al berzelor, împreuna cu istoria lor în mituri şi legende, au contribuit la popularitatea poveştii de azi.

Și credinţa crestina vine cu o versiune a acestei poveşti: atunci când copilul Iisus era in grajdul din Betleem, toate animalele lumii au sosit pe rând la el pentru a-i slavi nasterea. Ele s-au închinat si s-au rugat in fata Sa. Animale precum magarul şi boul au îngenuncheat înauntrul grajdului, în vreme ce animalele sălbatice au ramas afara, incercând sa îl zareasca de acolo pe nou nascutul Iisus. Printre aceste vieţuitoare era şi o barza cu picioarele lungi. Cand a vazut ca Iisus nu avea pe ce sa îşi odihneasca capul, barza şi-a smuls penele moi de la piept, facând din ele o perna. Copilul Iisus i-a fost recunoscator pentru acest gest şi a binecuvântat barza, ea devenind astfel un simbol al naşterii şi protectiei noilor nascuţi.

Exista o credinţa populara care afirma ca „berzele în tara lor se fac oameni, iar la întoarcere redevin pasari“, iar aceasta rezida atât din faptul ca berzele nu se sperie usor de oameni dar şi din vechea legenda poloneza conform careia un om a fost transformat în barza de catre Dumnezeu pentru ca nu i-a ascultata porunca de a duce la balta şopârlele, şerpii şi broaştele care invadasera pamântul. Omul ar fi desfacut din curiozitate sacul în care se aflau vieţuitoarele şi le-a pierdut prin iarba şi de aceea a fost transformat in barza pentru a umbla mereu prin luncile mlaştinoase pentru a prinde din nou vietatile.

Legatura acestei pasari cu naşterea copiilor, poate fi vazuta şi în faptul ca oamenii culegeau in vechime o planta numita „ciocul berzei“, planta cu flori albastre in forma de cioc de barza, folosita la descântatul femeilor care nu aveau copii.

Astazi nu ne mai putem convinge copiii de veridicitatea acestei povesţi, poate doar cei foarte mici sa ne mai creada, dar avem cel puţin posibilitatea de a le povesti legendele si tradiţiile din care aceasta frumoasa poveste a luat nastere şi s-a perpetuat.


Surse:
http://www.raftulcuidei.ro/legenda-berzelor-care-aduc-copiii/
http://www.crestinortodox.ro/botez/pe-copii-aduce-barza-96411.html
http://www.diane.ro/2013/04/barza-mit-legenda-superstitie.html

Foto:
http://felicitari.acasa.ro/Bebe/Nu-treziti-584.html

La mulți ani, dragi copii!

 

Vouă, celor mici, sa vă dea Dumnezeu sănătate să creșteți mari și ințelepciune să faceți această lume mai bună decat am reușit noi!

 

Iar nouă, cei care am ascuns deja copilul din noi la umbra înfățișării mature, să ne găsim răgazul de a ne bucura cu inocența de tot ceea ce ne oferă viața!

 

Mai mici sau mai mari, sa lăsam toți copiii să zburde liberi si fericiți, sa umple văzduhul de râsete si sufletele tuturor de speranța si bucurie!

La mulți ani!

 

Playlist cântece pentru copii

 
 

Recviem* pentru gramatică si ortografie

Nu jelui profesor drag
La căpătaiul cratimei apuse
Aprinde o lumânare-n prag,
Căci ea și neamul ei sunt duse!

După acord între subiect si predicat,
Nu plângeti doamna directoare!
Așa ceva nu s-a mai practicat
Din vremuri imemoriale.

La trista amintire a lui ‘’doar’’
Ni se așeaza-un nod in gât.
În locul bietului fugar
Se naște falnic un ‘’decât’’.

Totu-i una - fara nici o pauză,
E in zadar tu sa mai cauți virgula
Nu vei avea câștig de cauză
E dusa impreună cu majuscula.

Plecat-au toate lovite ca de tun,
Duse poate într-un loc mai bun,
Stau sigur ascunse intr-o carte
De care nimeni nu mai are parte.
                            
                                                    Alina Hahuie

PS: Titlul este o parafrazare a celui dat de Augustin Buzura cartii sale: Recviem pentru nebuni si bestii, lucrare pe care v-o recomand calduros,  daca nu ati avut inca ocazia sa o cititi.

*RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre.

Fotografie: Daniel Tutui.

Femeia din oglinda

Draga femeie, indiferent de varsta sau de postura in care te afli: de mama, bunica, sotie, sora etc te invit astazi, de ziua ta, sa te privesti in oglinda! Zambeste-i celei care te va privi de acolo pentru ca merita! Tu meriti !
Priveste-te si redescopera frumusetea care isi are salas in sufletul si pe chipul tau. Ofera-ti ragaz sa vezi cum fiecare clipa a ta de nesiguranta te-a facut perfectionista, cum fiecare temere te-a facut precauta, cum sensibilitatea ta te face calda si iubitoare si cum tot ceea ce par a fi imperfectiuni sunt doar elemente care te fac de fapt sa fii in felul tau perfecta.
Cu fiecare noapte nedormita aduci alinare si siguranta unei fiinte firave si dragi, cu fiecare gest oferi un spectacol de gratie si eleganta, cu fiecare cuvant bun readuci curajul in sufletului familiei tale. Asta este ceea ce stii sa faci cel mai bine: sa daruiesti si daruind cu devotament si cu incapatanare uneori, devii atat de importanta, de neinlocuit. Amintindu-ti de toate aceste lucruri, vei avea in continuare puterea si curajul sa zambesti chiar si atunci cand mai degraba ai plange. 

Astazi, de ziua ta,  este momentul cel mai potrivit sa-ti daruiesti tie insati si celor din jur un zambet din toata inima.
Ai grija insa ca acest zambet va fi fermecator si exista un imens risc ca cineva sa se indragosteasca de el !


Si pentru ca stiu ca esti o romantica incurabila, din partea mea: flori si poezie! La multi ani!


Barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

Victor Hugo

 

 

 

Foto: Petrus-Mihail Dimitriu

Dragobetele saruta fetele !

Astazi, romanii celebreaza Dragobetele, sarbatoare populara a bucuriei, dragostei si fertilitatii, semnificand totodata si venirea primaverii. Dragobetele este o sarbatoare exclusiv romaneasca, celebrata pe 24 februarie sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau chiar 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii si casatoriei. Traditia se pastreaza cu precadere in sudul si sud-vestul Romaniei.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul ‘’Tradiții și obiceiuri românești’’. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet. Exista o legenda potrivit careia el este fiul Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică.

Traditia spune ca in ziua de Dragobete fetele si flacaii, imbracati de sarbatoare, se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute flori de primavara. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor tinerii stateau si vorbeau. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici, se pare, provine expresia Dragobetele saruta fetele!. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii. Parintii aflau adesea cu aceasta ocazie care sunt simpatiile fiilor sau fiicelor lor si respectau logodna virtuala chiar daca nu erau totdeauna pe deplin multumiti de ea, iar rudele si venicii cautau sa afle in aceasta prima zi de primavara care vor fi nuntile ce vor avea loc in toamna.

Fetele mari obisnuiau sa stranga de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat va fi folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru descantece de dragoste. In plus, se spune ca barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Data de 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii. Astfel in ziua de Dragobete, nu se sacrificau animale, pentru a nu strica rostul imperecherilor.


Fotografie, surse si detalii :

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete 

http://salut-trecut.com/  

http://www.traditii.ro/dragobete.php?nr_articol=30 

http://www.cotidianul.ro/dragobete-patron-al-dragostei-si-al-bunei-dispozitii-232662/  

 

Din dragoste...

Fie ca alegem sa sarbatorim Valentine’s day, fie ca preferam Dragobetele, sau chiar pe amandoua, ori militam impotriva acestor sarbatori, laitmotivul lunii februarie ramane indubitabil dragostea. In spiritul undei de iubire care ne da astfel tuturor tarcoale in aceasta perioada, mi-am propus sa abordez si eu acest subiect.

Imi voi rezerva insa dreptul de a ma tine la distanta de avalansa de ursuleti de plus, declaratii siropoase fara fond si sexualitate ieftina, lipsita de suport afectiv si ultrapromovata in ultima vreme sub falsa titulatura de ''dragoste''.

Voi scoate insa de la naftalina fata aceea a iubirii mai putin vazuta in zilele noastre- dragostea sincera, profunda, altruista. Rabdatoare, desi greu incercata. E vorba de dragostea aceea care in primul rand ofera, nu asteapta sa primeasca, care lupta, se jertfeste, dragostea care nu cade niciodata.  O perspectiva mai putin fardata (ca sa nu spun siliconata) si implicit mult mai putin atragatoare in contextul maratonului contemporan dupa facilitate si comfort, dar incomparabil mai profunda, complexa si roditoare, care inca si-ar mai putea gasi reverberatii in sufletul nostru daca am fi dispusi sa o scoatem de sub valul uitarii si motivati sa credem in ea si sa-i oferim noi valente.

Povestirea de mai jos reflecta perfect aceasta perspectiva profunda si cred ca e graitoare prin ea insasi.

"Cu cativa ani inainte de cel de-al doilea razboi mondial, exista un cuplu care se iubea foarte mult. De fiecare data barbatul, in orice ocazie, incerca sa-si arate dragostea fata de ea. Ea era frumoasa, sensibila, dar si firava din punct de vedere al sanatatii.
Incepand razboiul, barbatul este nevoit sa mearga pe front, unde trece prin foarte multe incercari si de multe ori ca prin minune scapa sa nu fie ucis. Se ruga in fiecare zi sa-l ajute Dumnezeu sa traiasca pentru a se intoarce acasa langa sotia pe care atat de mult o iubea.
Fiecare gand al sau era sa o stranga din nou in bratele sale si-i dadea putere sa reziste foamei, frigului si ranilor. Cand se termina razboiul, mai fericit ca niciodata porneste catre casa parca plutind…
In drum, aproape de satul sau, se intalneste cu un prieten de familie care dupa bucuria de a-l revedea viu si intreg, incerca sa-l consoleze pentru incercarea prin care trec…
- "Care incercare?" intreba nelinistit barbatul.
- "Inca nu ai aflat?... sotia ta a avut o infectie foarte grea, a scapat cu viata dar acum chipul ei este deformat." Raspunse prietenul trist.
Barbatul cade aproape lesinat si ramane plangand cu amar pe marginea drumului…
Spre seara ajunge acasa. Sotia lui dupa bucuria revederii si multumind lui Dumnezeu pentru minunea de-al tine in viata, se asaza la masa si… realizeaza ca multiubitul ei sot si-a pierdut vederea in razboi! Crezand ca printr-o rana de razboi a ramas orb, nu-l intreaba niciodata despre acest lucru pentru a nu suferi si mai mult. Ii acorda ingrijirea cuvenita cu multa dragoste si traiesc efectiv fericiti inca cincisprezece ani.
Dupa acesti cincisprezece ani si suferinta unei boli aprope incurabile, pe patul suferintei sotul ii inchide ochii multiubitei sale sotii si… ii deschide pe-ai lui!
Pentru cincisprezece ani s-a prefacut ca este orb ca sa nu ii mareasca suferinta…" 


Sursa povestirii

Arta culinara cu miros de scortisoara

Frigul de afara ne-a facut sa ne retragem inauntru si sa visam la miresmele de scortisoara, cozonac proaspat si multe alte bunatati, care ne vor desfata simturile de sarbatori.  Delicatesele pregatite cu migala pentru mesele festive ne incanta adesea nu doar papilele gustative si simtul olfactiv, ci si privirea.  Pasiunea si talentul multor bucatari  au dat nastere unor adevarate opere de arta, care nu inceteaza sa ne surprinda, amuze si incante.

Va prezint in continuare o serie de fotografii ale unor produse gastronomice superbe, decorate in spiritul iernii si al sarbatorilor specifice acestei perioade si va invit sa le folositi ca sursa de inpiratie, sa va puneti rabdarea si talentul la lucru si sa va surpindeti musafirii cu o masa de Craciun sau Revelion absolut spectaculoasa! 

  

 

 

 

 

Va doresc succes si inspiratie si astept sa-mi aratati fotografii cu minunatiile pe care le-ati pregatit voi! 

Sarbatori imbelsugate si aromate!