Marlena Chirilă Røimål este o gălăţeancă din comuna Tudor
Vladimirescu, judeţul Galaţi . A
absolvit Liceul Pedagogig "Costache Negri", a profesat ca învăţătoare
timp de 15 ani, iar în 1994 a plecat în Norvegia, prin căsătorie. Prima sa
traducere din norvegiană a fost publicată anul acesta, la Editura Univers:
Jostein Gaarder - „Castelul din Pirinei”. ”Mă simt mândră că vin de unde vin şi
că am şansa, prin intermediul literaturii, să mijlocesc acest schimb de
cultură”, ne-a declarat doamna Marlena, recunoscând că o preocupă în mod
deosebit „cum să facem ca tânăra generaţie să se desprindă de calculator şi să
citească o carte. Librăriile din România, atâtea câte mai există, sunt sărace:
aceleaşi cărţi pe care le citeam în copilăria mea, iar literatura pentru tineret
lipseşte cu desăvârşire. Când m-am hotărât să traduc m-am gândit la literatura
pentru tineret, dar mi-a fost imposibil să găsesc o editură în România
interesată de aşa ceva. "Copiii noştri nu mai citesc! Cărţile nu se
vând", mi s-a spus. În Norvegia există o literatură pentru tineret foarte
bogată, sunt cărţi de aventură care împletesc irealul cu realul şi cu
activităţile tinerilor din zilele noastre. Eu tot sper că voi găsi o editură
interesată de acest gen de literatură, aş numi-o literatura contemporană pentru
tineret”, ne dezvăluie românca din planurile sale.
Rebreanu ar fi pe placul
norvegienilor
“Limba norvegiană n-a fost uşor de învăţat. Mi-au trebuit trei ani
intensivi la facultatea de filologie, mai ales că doream să profesez tot în
învăţământ. Le mulţumesc profesorilor mei din liceu care mi-au creat o bază
solidă de cunoştinţe, ce mi-au fost de un mare ajutor când am ajuns aici.
Primul scriitor clasic de care m-am apropiat a fost Bjørnstjerne
Bjørnsson. Dar din favoriţii mei clasici nu lipsesc Henrik Ibsen, Knut Hamsun
şi Sigrid Undset”. Un autor român care ar putea fi citit cu interes de publicul
norvegian este, în opinia româncei noastre, Liviu Rebreanu, cu romanele sale
reprezentative, "Ion" şi "Răscoala". „Norvegianul ţine la
tradiţii, le conservă cu respect, iar tema moştenirii pământului a fost şi este
mult discutată aici. În Norvegia, dragostea pentru lectură se dezvoltă în
şcoală. Şcolile, în colaborare cu părinţii, cu biblioteca locală, cu autorii de
cărţi organizează activităţi atractive în acest sens. În plus, tehnologia
actuală oferă generaţiei tinere atâtea posibilităţi de "a lectura" o
carte: mă refer la cărţile electronice, digitale. Lucrând în învăţământ, cunosc
ce poate oferi literatura norvegiană pentru această categorie de vârstă.
Constatând că această literatură este aproape inexistentă în librăriile din
România, mi-a venit ideea de a traduce. Dar la acest capitol am întâlnit
dezinteresul editurilor din România. Când spun tineri mă refer la grupa de
vârstă între 10-15 ani.
Nu-ţi trebuie bani ca să mergi la
bibliotecă…
Traducerile sunt pentru Marlena Røimål un hobby şi le face în timpul liber. Meseria sa de bază este cea de cadru didactic. “Poate că nu toţi tinerii ar cumpăra o carte, dar dacă aceasta este antrenantă şi plină de neprevăzut... Cititorul trebuie să se regăsească în personajele cărţii. Aici intervine colaborarea dintre editură şi translator. De comun acord trebuie să găsească, pe cât posibil, cartea potrivită pentru stilul de viaţă, mentalitatea şi preocupările tinerilor din ţara în a cărei limbă se traduce cartea. Societatea trebuie să se implice în promovarea culturii tinerei generaţii. În România, toată lumea vorbeşte de sărăcie. Nu trebuie să fii bogat ca să te duci într-o bibliotecă şi să împrumuţi o carte…”, mai spune românca noastră.
Sursa: www.viata-libera.ro
Bv ei ! In sfirsit, un om cu un nivel inalt spune " ca n-a fost usor de invatat limba"si multe altele. Bravo!
ReplyDelete