Seara Deliei- fragment si fotografii / Delia's aften- utdrag og bilder

''Seara Deliei'' a fost o seara deosebit de placuta, cu muzica buna, care ne-a adus bucurie in suflete.
Patru artisti dedicati si o sala plina de spectactatori care s-au bucurat de fiecare melodie, constituie fara indoiala ingredientele unui succes.
Le multumim Deliei Ionescu si Ansamblului Munor pentru acest concert fantastic!

''Delia's aften'' ble en koselig kveld  med masse god musikk og glede.
Fire dedikerte artister og et rom fult av tilskuere, som nytter hver sang, blir nok ingrediensene for en sukkes. 
Tusen takk Delia Ionescu og Munor ensemblet for en fantastisk konsert!

Iata si un fragment si cateva fotografii pentru cei care, fie nu au putut participa, fie doresc sa pastreze o amintire a acestei seri.

Her er et utdrag og flotte bilder, for dem som ikke kunne komme eller for dem som vil holde et minne av denne kvelden.

http://www.youtube.com/watch?v=tLN2On-_uHE&feature=youtu.be

 

 

Poftiti la tort !

Va propun un articol dulce-dulce si frumos de tot ! Cine poate rezista in fata unei asemenea combinatii ?!
O galerie de fotografii cu torturi absolut spectaculoase, adevarate opere de arta care ne taie respiratia prin frumusete, eleganta sau inventivitate.
Talentul si pasiunea maestrilor care le-au creat sunt evidente, iar rabdarea si efortul depus trebuie sa fie pe masura produselor finite. Si vorbim despre masuri serioase...imi inchipui ca n-au pus figurine deasupra de teama sa nu li se faca rau de inaltime si sa cada.

Dragi mirese, pentru ca tot suntem in plin sezon al nuntilor, va doriti ceva deosebit, poate un tort care sa ''poarte'' aceeasi rochie de mireasa ca si voi ?! Donna Millington va propune o varianta de tort care ar impresiona cu siguranta toti invitatii.

Sau poate vrei sa arate exact ca tine ...

Nu discriminam pe nimeni, asa ca venim si cu ceva pe gustul mirelui. Americanul de origine italiana, Buddy Valastro, e capabil de orice atunci cand vine vorba de torturi, nu degeaba e supranumit '' Cake Boss''.

Tot imaginatie materializata in delicii

Iata si o serie de superbe torturi de nunta realizate de un cofetar din Kuwait.

Cred ca e cazul sa revin saptamana viitoare cu un articol despre remedii naturiste impotriva glicemiei si a colesterolului. :))

Pana atunci insa, spuneti-mi care e preferatul vostru !

Eu inca nu am reusit sa decid care imi place cel mai mult. Cred ca ar trebui sa si gust ca sa pot face un clasament!



Avem si noi un defect

Noi, romanii stabiliti in strainatate, avem un mare defect: ne apuca din cand in cand dorul de tara si melancolia. Incepem sa ne gandim ce frumos era la mama in curte, ce bun ar fi un covrig sau alte minuni de genul asta. Dar stati linistit ca se gaseste ac de cojocul nostru!

La un moment dat, fie impinsi de dor de casa, fie pe considerente mai practice, facem un drum in tara. Acesta implica de multe ori si rezolvarea a cel putin o problema administrativa, un act, o legalizare, schimbarea pasaportului, ceva de genul.

Si cum acesta este o experienta atat de spumoasa si plina de neprevazut, era pacat s-o ratez chiar eu! Asa ca iata-ma la Biroul Pasapoarte!

Nu chiar la 5 dimineata pentru ca nu era luna august, dar in orice caz, devreme, pentru ca acolo nu se vine chiar asa oricum si oricand.

Imi iau un covrig de la chiosul din coltul strazii, ca tot ma plangeam ca mi-e pofta cand eram departe de casa si ma asez frumos la coada. Nu erau decat vreo 15 persoane in fata mea...

Desi eram inarmata cu rabdare si cu covrigul in cauza, am constatat totusi destul de curand faptul ca acolo, in sala aceea care nu mai facuse demult cunostinta cu o mana de var, timpul renuntatse sa mai treaca, se oprise si el si astepta ca si noi. Ce asteptam….nu stia nimeni, pentru ca nu intrase si nu iesise nimeni de aproape o ora, pe usa care ducea spre biroul ofiterului si spre care ne uitam toti cu speranta, mai ceva ca spre Poarta Surprizelor.

Ne-au tresaltat inimile in piept cand au intrat si iesit (la intervale destul de lungi), vreo 3 persoane si ne-am imaginat o clipa in locul lor, cu zambetul pe buze si cu inima usoara ca am terminat in sfarsit.

Reveria ne-a fost intrerupta brusc de anuntul scurt si sec potrivit caruia urma o jumatate de ora in care nu mai putea intra nimeni pe motiv ca toti angajatii intra intr-o sedinta. Fix la ora 12.00! Faptul ca jumatatea de ora s-a transformat in aproape o ora si mirosurile de salam si de cafea care patrundeau pana la noi nu ne-au dat nicicum de gandit ca e vorba de pauza de masa de fapt si ca suntem mintiti fara nici o jena. Convinsi ca este vorba despre o intrunire strict profesionala si de mare importanta pentru siguranta nationala, am trecut si peste acest obstacol si am mai stat rabdatori la coada cateva ore. Evident in picioare pentru ca in sala de asteptare nu erau decat vreo doua scaune si o banca.

Cand deja simteam ca ne cunoastem de-o viata, stiam fiecare despre fiecare aproape tot ce se putea sti: cati copii are fiecare, in ce tara munceste, de cand e plecat, cum i se pare acolo,etc apare intre noi o necunoscuta. O doamna foarte dichisita, abia iesita pe usa coaforului, cu un aer pretentios si cu doua fetite de mana, cam intre 3 si 5 anisori. Ne inglobeaza pe toti intr-o privire scurta, da un telefon si in nici 5 minute iese cineva din biroul functionarilor: o alta doamna care are un schimb calduros de replici cu cea nou-venita si apoi se intoarce in biroul ei. Dupa nici un sfer de ora de cand ajunsese in sala de asteptare, noua noastra prietena este invitata inauntru, le sunt facute fotografii ambelor fete, actele predate, tot in regula, iese si da sa plece.

Cei mai multi dintre noi, cei care statusem in sala aceea ore in sir, am simtit ca meritam o explicatie si am intrebat-o politicos daca stie ca noi suntem acolo de dimineata (era aproximativ ora 15:30) si ca este o totala lipsa de respect la adresa noastra ceea ce a facut dansa.

Ne-a raspuns pe un ton foarte iritat: ‘’Dar nu vedeti ca am copii, cum as fi putut sa stau la rand?!’’.

I-am explicat in zadar ca si noi avem copii, lasati care pe unde, cu cine a putut, si mai ales ca ne-a deranjat faptul ca macar nu a avut bunul-simt sa ne ceara voie. Daca ar fi aratat un minim de respect fata de noi si ne-ar fi intrebat macar din politete daca ii dam voie sa intre, pentru ca cele mici nu au rabdare sa stea atat de mult la rand, bineinteles ca i-am fi spus ca nu e nici o problema (chiar daca vazusem clar de ce e ea invitata in fata noastra). Am incercat in fel si chip s-o lamurim ca nu este frumos ceea ce a facut dansa, ca ne-am simtit sfidati si ca ar fi fost suficient din partea ei o simpla replica politicoasa pentru ca noi sa fim intelegatori cu situatia ei, fara sa ne simtim deranjati de faptul ca intra imediat ce a ajuns.

A devenit din ce in ce mai vehementa, acuzandu-ne tot pe noi de lipsa de maniere si de respect, convinsa ca nu a gresit cu nimic si bolborosind, in drum spre iesire, ceva despre lipsa de bun-simt.

Noi am ramas asteptandu-ne in tacere randul, cu ochii catre literele mari de pe perete ( citez din memorie): ‘’ In acest oficiu nu se primesc atentii.. Ne obligam sa tratam toti cetatenii in mod egal. Ne obligam sa va servim cu respect, fara cozi la ghizee…’’

PS : Ma gandesc ca poate oamenii si situatiile de genul acesta sunt de fapt o binecuvantare. Ne aduc aminte de ce am ales sa ne mutam si ne fac viata si inima mai usoare la plecare.

Mda, cred ca e un fel de act caritabil si acesta, dar nu reusim noi sa-l apreciem asa cum se cuvine....

 

Colaborare romano-norvegiana: Concertul „Seara Deliei” / Norsk-rumensk samarbeid: Delias aften

 

Delia Ionescu este o cantareata profesionista de opera, cu peste 8 ani de experienta in Teatrul National de Opera. Ea detine propria organizatie, „Vivat Opera!” si este foarte interesata sa participe la dezvoltarea vietii culturale din Haugesund si organizeaza concerte deosebite, in colaborare cu asociatii culturale locale. In data de 26 septembrie, va avea loc un concert fantastic, în colaborare cu Munor. Delia va interpreta in limbile romana, norvegiana, franceza si italiana, arii de neegalat din operă și operetă precum si piese din musical-uri, alaturi de renumita pianista Marina Johansson. Sunteti bineveniti, pe 26 septembrie 2013, ora 19:30 la Haugesund Bildegalleri (Erling Skjalgssonsgt. 4.5501 Haugesund vizavi de Byparken) pentru a va bucura de o seara deosebita, pe fundalul atat de placut al multor melodii cunoscute si apreciate de publicul larg.

Delia Ionescu er en profesjonell operasanger med 8 år erfaring i den Rumenske National Teater Opera. Hun har egen organisasjon, "Vivat Opera!" og er veldig motivert til å utvikle det kulturelle livet i Haugesund og organiserer spennende konserter i samarbeid med forskjellige lokale foretninger i music bransjen. Den 26 september vil det organiseres en fantastisk konsert med brømte arier fra opera, i samarbeid med Munor. Hun vil framføre på norsk, rumensk, italiensk og fransk, opera- og operettearier samt stoff fra musikaler, sammen med den kjente pianisten Marina Johansson. Dere are velkommen, den 26 sept 2013, kl 19.30 i Haugesund bildegalleri (Erling Skjalgssonsgt. 4,5501 HAUGESUND- ved Byparken, nord i Haugesund sentrum) for å oppleve en ”feelgood”-aften men mye kjent og vakkert innhold.

 

http://www.munor.no/delias-aften

 

http://www.haugesund-billedgalleri.net/newmain.htm

 

 

 

 

Gălăţeanca Marlena Røimål traduce din norvegiană

Marlena Chirilă Røimål este o gălăţeancă din comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi. A absolvit Liceul Pedagogig "Costache Negri", a profesat ca învăţătoare timp de 15 ani, iar în 1994 a plecat în Norvegia, prin căsătorie. Prima sa traducere din norvegiană a fost publicată anul acesta, la Editura Univers: Jostein Gaarder - „Castelul din Pirinei”. ”Mă simt mândră că vin de unde vin şi că am şansa, prin intermediul literaturii, să mijlocesc acest schimb de cultură”, ne-a declarat doamna Marlena, recunoscând că o preocupă în mod deosebit „cum să facem ca tânăra generaţie să se desprindă de calculator şi să citească o carte. Librăriile din România, atâtea câte mai există, sunt sărace: aceleaşi cărţi pe care le citeam în copilăria mea, iar literatura pentru tineret lipseşte cu desăvârşire. Când m-am hotărât să traduc m-am gândit la literatura pentru tineret, dar mi-a fost imposibil să găsesc o editură în România interesată de aşa ceva. "Copiii noştri nu mai citesc! Cărţile nu se vând", mi s-a spus. În Norvegia există o literatură pentru tineret foarte bogată, sunt cărţi de aventură care împletesc irealul cu realul şi cu activităţile tinerilor din zilele noastre. Eu tot sper că voi găsi o editură interesată de acest gen de literatură, aş numi-o literatura contemporană pentru tineret”, ne dezvăluie românca din planurile sale.

Rebreanu ar fi pe placul norvegienilor

“Limba norvegiană n-a fost uşor de învăţat. Mi-au trebuit trei ani intensivi la facultatea de filologie, mai ales că doream să profesez tot în învăţământ. Le mulţumesc profesorilor mei din liceu care mi-au creat o bază solidă de cunoştinţe, ce mi-au fost de un mare ajutor când am ajuns aici. Primul scriitor clasic de care m-am apropiat a fost  Bjørnstjerne Bjørnsson. Dar din favoriţii mei clasici nu lipsesc Henrik Ibsen, Knut Hamsun şi Sigrid Undset”. Un autor român care ar putea fi citit cu interes de publicul norvegian este, în opinia româncei noastre, Liviu Rebreanu, cu romanele sale reprezentative, "Ion" şi "Răscoala". „Norvegianul ţine la tradiţii, le conservă cu respect, iar tema moştenirii pământului a fost şi este mult discutată aici. În Norvegia, dragostea pentru lectură se dezvoltă în şcoală. Şcolile, în colaborare cu părinţii, cu biblioteca locală, cu autorii de cărţi organizează activităţi atractive în acest sens. În plus, tehnologia actuală oferă generaţiei tinere atâtea posibilităţi de "a lectura" o carte: mă refer la cărţile electronice, digitale. Lucrând în învăţământ, cunosc ce poate oferi literatura norvegiană pentru această categorie de vârstă. Constatând că această literatură este aproape inexistentă în librăriile din România, mi-a venit ideea de a traduce. Dar la acest capitol am întâlnit dezinteresul editurilor din România. Când spun tineri mă refer la grupa de vârstă între 10-15 ani.

 

Nu-ţi trebuie bani ca să mergi la bibliotecă…

Traducerile sunt pentru Marlena Røimål un hobby şi le face în timpul liber. Meseria sa de bază este cea de cadru didactic. “Poate că nu toţi tinerii ar cumpăra o carte, dar dacă aceasta este antrenantă şi plină de neprevăzut... Cititorul trebuie să se regăsească în personajele cărţii. Aici intervine colaborarea dintre editură şi translator. De comun acord trebuie să găsească, pe cât posibil, cartea potrivită pentru stilul de viaţă, mentalitatea şi preocupările tinerilor din ţara în a cărei limbă se traduce cartea. Societatea trebuie să se implice în promovarea culturii tinerei generaţii. În România, toată lumea vorbeşte de sărăcie. Nu trebuie să fii bogat ca să te duci într-o bibliotecă şi să împrumuţi o carte…”, mai spune românca noastră.

Sursa: www.viata-libera.ro

 

 

 

Redescoperind roata

Armate intregi de medici si cercetatori investesc cantitati remarcabile de timp, bani, efort si energie pentru a gasi solutii de rezolvare a unor probleme moderne spinoase.

Dupa ce atatia ani am exploatat cu entuziasm conceptul ’’life in plastic is fantastic’’, hranindu-ne, tratandu-ne si construind numai cu elemente artificiale, acum, speriati de efectele negative ale acestui stil de viata, ar trebui sa revenim la o abordare mai echilibrata si sa cautam din nou sprijin si vindecare in natura. Tendinta aceasta exista, dar se manifesta inca timid, nefiind prea mult incurajata probabil si pentru ca intra in conflict cu interesele materiale ale marilor corporatii.

Ceea ce este oarecum surprinzator este faptul ca cercetarile stiintifice moderne releva adevaruri cunoscute de sute, sau chiar mii de ani, pe care bunicii nostri le stiau si practicau regulat. Ei nu aveau habar care este explicatia stiintifica a acestor fenomene, dar stiau cumva instinctiv ca ‘’asa e bine’’. Noi am fost invatati sa gandim altfel decat ascultandu-ne corpul si instinctele, dar avem incredere totala in dovezile stiintifice. M-am gandit astfel sa va prezint o serie de teorii si descoperiri interesante, sustinute de cercetatori moderni si demonstrate in practica de bunicii nostri.

Va amintiti cu drag de momentele din copilarie cand spargeati si mancati samburi de caise? Nu numai ca va bucurati de gustul deosebit al acestora, dar fara sa stiti, aduceati corpului si un redutabil ajutor in lupta pentru prevenirea cancerului. 



Potrivit diferitilor cercetatori si a autorului american Edward Griffin, in cartea sa 'World Without Cancer ', samburii de caisa prezinta importante proprietati curative datorita continutului mare de vitamina B 17 numita si laetril sau amigdalina. Aceasta substanta se gaseste si in alte tipuri de samburi (mere,visine, piersici) si alimente pe care noi in general le ignoram (mei, seminţe de in, linte) si are darul de a ucide rapid celulele canceroase. Argumentul adus contra acestei teorii este acela ca, in cantitati mari, aceasta substanta poate devein otravitoare. Dar asta e valabil si in cazul oricarui medicament, ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu s-a auzit vreodata de cineva ca a murit sau ca s-a sinucis mancand samburi de fructe. Recomandarea generala este ca samburii sa se consume zilnic, dar numarul acestora sa nu fie mai mare decat cel al fructelor de acelasi fel, pe care le-am putea manca.

Mai multe detalii despre aceasta descoperire deosebita
http://incomemagazine.ro/articole/vitamina-care-ucide-cancerul-decoperire-ascunsa-de-companiile-farmaceutice
http://www.invingecancerul.ro/vitminaB17.php

Aveati cumva impresia ca o casa din chirpici, paie sau lut e ceva complet depasit fata de standardele arhitecturii moderne si ca numai cei foarte saraci mai construiesc asa ceva ? Daca da, sa stiti ca si eu credeam la fel ! Surpriza mea a fost probabil la fel de mare ca si a voastra, cand am aflat ca acest principiu a fost radus la viata datorita curentului ecologist, modernizat si intens promovat in diferite tari europene, inclusiv Romania. 

S-a ajuns astfel la concluzia ca acest material de construtii este unul cat se poate de bun, parctic si nu in ultimul rand foarte ieftin. Casa din chirpici nu prezinta nici un fel de risc pentru sanatatea locatarilor, este 100% ecologica, neaducand nici un prejudiciu mediului inconjurator. Un alt mare avantaj este acela ca este usor de incalzit in timpul iernii si racoroasa vara si poate fi tencuita si amenajata in conformitate cu exigentele actuale asa incat nimeni nu va ghici materialul pe care il are la baza. Procesul de construire este unul foarte rapid si nu necesita foarte multe masini si ustensile complicate, iar daca se respecta anumite reguli specifice, constructia este una foarte trainica.

Despre cum sunt promovate aceste solutii ‘’moderne’’ de construire a unei locuite si alte detalii pe aceasta tema, gasiti aici:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nou-in-romania-bordeie-moderne-din-baloti-de-paie-si-lut-952806.html
http://ecosofie.blogspot.no/2011/03/despre-modalitati-vechi-si-noi-de.html#

Sunteti in cautarea unui elixir care sa va aduca tinerete si longevitate? Va doriti un tratament care sa ajute la purificarea sangelui si la o mai buna functionare a glandei tiroide si a intestinului subtire? Nimic mai simplu ! Consunati mai des mamaliga! Vorbesc serios ! 

Cercetari romanesti si internationale recente au demonstrat ca beneficiile enumerate mai sus sunt aduse cu succes de catre malai. 

Cercetătorii edocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene. De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sînge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzînd astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine. Si inca un argument la care stiu ca femeile nu vor rezista : mamaliga are cu 50 pana la 70 % mai putine calorii decat painea. 

Sursa si mai multe informatii:http://www.realitatea.net/e-considerata-medicament-efectele-miraculoase-ale-mamaligii_1263439.html

Detalii asupra diferitelor beneficii si utilizari:

http://www.financiarul.ro/2013/09/05/terapie-cu-mamaliga/

http://www.bio-romania.org/beneficiile-consumului-de-mamaliga/  

Cine s-ar fi gandit ca e atat de simplu si de ieftin sa traim sanatos ?!

Asadar cine n-are bunici sa-si cumpere, iar cine are sa-i asculte, pentru ca stiu ei ceva! 

Despre oameni si valori

 

  Este din ce in ce mai evident faptul ca traim intr-o lume condusa exclusiv de interese materiale, iar valoarea omenilor din jur este cuantificata in cifre. 
Cu putin efort gasim o formula matematica, ceva gen: valoarea masinii pe care o conduce plus pretul telefonului la care vorbeste pe langa firma hainelor cu care se imbraca egal valoarea persoanei in cauza.

Suntem ocupati si grabiti si-i judecam pe cei din jurul nostru in fuga, calsificandu-i dupa criterii superficiale.  In loc de prieteni adevarati avem parteneri de bautura si competitori de temut in concursul achizitionarii de electronice de ultima ora.  

Ne-au fost si ne sunt prezentate sistematic personaje complet lipsite de valoare intrinseca, dar intens mediatizate, pe care noi in timp le-am adoptat drept modele. Lipsa vreunul talent anume sau a vreunei realizari pe baza calitatilor si eforturilor personale, sunt compensate prin apartii colorate si zgomotoase, care au trecut deja chiar si limita excentricului. Despre cat de tare sfideaza legile bunului-simt nu are rost sa mai vorbim (’’bun-simt’’, ce creatura bizara, dintr-o legenda necunoscuta, o mai fi si asta?!). Sunt o serie intreaga de oameni care isi fac cate un ‘’catar’’ pe la televizor, sau ne povestesc despre ‘’almanahe’’ sau despre ‘’oameni care nu vrea sa vorbeste cu ei’’, ii pun in pericol pe cei care sunt alergici la pene si muuulti altii. Pe niciunul dintre ei nu-l intreaba nimeni niciodata care sunt de fapt realizarile lui, care este mesajul pe care vrea sa-l transmita (sau mai bine nu, sa nu mai transmita nici un mesaj pentru ca iar ne ingrozim de nivelul de analfabetism in Romania), si mai ales care sunt calitatile care il/o recomanda (in afara de averile castigate indecent sau ilicit) pentru functiile si pentru spatiul vast in media pe care le ocupa. 

Pe acelasi principiu nici cei care traiesc de cealalta parte a ecranului TV nu-si pun prea multe intrebari nici raportat la ceilalti nici la sine insisi. Cata vreme ai o masina scumpa, haine de firma si un gadget de maxima fita, lucrurile sunt sub control, esti in rand cu lumea. Evident ca si in alegerea prietenilor se aplica acelasi tipar de criterii, adaugandu-se doar elementul ‘’ce am de castigat de la el’’.  Nu e deci de mirare ca sfarsim prin a avea generatii intregi de tineri care nu mai vad nici o diferenta intre ‘’ a arata bine’’ si ‘’a arata tot’’ sau intre ‘’a fi un barbat devarat’’ si ‘’ a avea o masina adevarata’’. 
Vorbe de genul ‘’valoarea mea sta in ceea ce sunt nu in ceea ce am’’, sunt consolari ieftine, nascocite de si pentru cei care n-au fost in stare in viata asta sa ajunga vedete, sa aiba soti bogati, masini exclusiviste si accesorii care costa cat salariul uni om obisnuit pe un an intreg.   
Biserica e pentru babe, biblioteca pentru ciudati si tocilari, muzeele sunt moartea pasiunii, iar la opera nu se poate merge pentru ca exista riscul sa te vada cineva cunoscut intrand acolo si ti s-a stricat toata imaginea. Si asta e cel mai rau lucru posibil, in conditiile in care tot ceea ce ai si ce te defineste este imaginea- studiata, fardata, intretinuta cu efort temporal si material. Ai muncit atat sa-i convingi pe ceilalti si pe tine insuti ca esti cineva (’’o marca de blugi’’, cum spunea cineva) incat nu merita sa se duca totul pe apa sambetei pentru orice prostie culturala!

Le propunea cineva mai demult o provocare celor care se cred ‘’marca de blugi’’: ‘’du-te in Notre Dames de Paris, langa un tablou de Da Vinci, urmareste un chirurg renumit, etc si intreaba-te sincer daca esti capabil sa faci macar 5 % dintr-un lucru de genul acesta. Daca nu, atunci poate ar fi cazul sa mai meditezi la valoarea ta ca individ si la importanta la nivel planetar a realizarilor tale.’’

De-a lungul timpului am fost binecuvantata sa cunosc oameni extrem de valorosi, recunsocuti pentru capacitatile lor intelectuale, realizarile profesionale sau artistice, sau pur si simplu de o bunatate si blandete cum rar mai intalnim astazi. Ceea ce am remarcat la fiecare dintre ei e naturaletea cu care se purtau cu ceilalti si modestia cu care vorbeau despre ei insisi. Un vechi proverb spune:’’ daca vrei sa cunosti cu adevarat un om atunci trebuie sa te uiti cum ii trateaza pe cei care ii sunt inferiori sau de la care nu are nimic de castigat’’.

Cred cu tarie ca este adevarat si ca 

atunci cand stii despre cineva ca este o 
somitate, dar vezi ca arata respect tuturor celor din jur, impartaseste cu drag tuturor din expereinta si din cunostintele sale fara a-i face sa se simta in vreun fel inferiori, atunci ai intr-adevar de-a face cu cineva care merita, mediatizare, apreciere si respect. Si va spun sigur ca astfel de oameni inca mai exista, numai ca nu se lauda si nu ies cu nimic strident in evidenta si astfel de multe ori trecem pe langa ei fara sa le dam vreo atentie, lasandu-i sa se piarda in negura superficialitatii noastre, luptand singuri si extenuati pentru o raza de valoare adevarata.

Si e pierderea noastra ca nu ne facem timp sa-i descoperim!