Musafirii nepoftiti

Cu ceva timp in urma, participam pe un site de socializare la o discutie despre posibile abuzuri facute de angajatii unei institutii de stat in Norvegia (nu intru in detalii in acest sens pentru ca nu despre asta vreau sa vorbesc acum). Replica unuia dintre participantii la discutie a fost ceva de genul ‘’suntem musafiri  nepoftiti aici’’ asa ca trebuie sa acceptam totul ca atare. Nu am dat importanta si nu retin exact cine era persoana respectiva, pentru ca acest aspect nu e relevant, intentia mea nefiind aceea ce a ataca personal pe cineva, ci doar de a-mi argumenta punctul de vedere, pozitionat diametral opus fata de cel mai sus mentionat.

Asa cum foarte bine a replicat altcineva, faptul ca traim aici ne obliga sa respectam legile acestei tari, nu si sa acceptam abuzuri, discriminari sau umilinte. Aceste lucruri sunt din pacate o realitate, indiferent de tara in care traim, pentru ca nu exista societate perfecta, dar se intampla, in grad mai mic sau mai mare, in functie de nivelul de dezvoltare al societatii respective si de diferiti alti factori.  Dar pentru ca ele nu sunt normale, este de datoria noastra ca oameni, indiferent de nationalitate, sa le reperam si sa le tratam ca atare, asa incat incidenta lor sa nu creasca.

Ca sa revin la ideea initiala, faptul ca suntem imigranti (indiferent ca discutam despre Norvegia sau alta tara) nu ne face ‘’musafiri nepoftiti’’. Fie am primit dreptul de a locui/munci in anumite tari prin reglementari legale, internationale, fie am aplicat pentru un permis de sedere/munca, pe care autoritatile statului respectiv ni l-au acordat. Deci se poate spune ca am batut frumos la usa si am asteptam sa fim acceptati inauntru, nu am dat buzna in casa.

Ar putea fi incadrati in aceasta categorie a ‘’musafirilor nepoftiti’’ imigrantii care vin ilegal sau infractorii, cei care iau cu asalt si vandalizeaza locuri publice si alti asemenea, dar in nici un caz persoanele care merg intr-o alta tara pentru studii sau munca.

Faptul ca muncim, platim taxe in conformitate cu legile statului in cauza si ne supunem tuturor acestor legi, ne face membri ai societatii respective, cetateni si nu sclavi! Ne revin astfel de drept obligatii dar si drepturi aferente, iar acela de a ‘’inghiti’’ orice nu este unul dintre ele.

Nu promovez sub nici o forma o atitudine de nejustificata superioritate sau de aroganta fata de vreo persoana sau stat, dar mi se pare deosebit de important sa fim constienti de adevarul nostru rol si loc si sa il respectam ca atare. Pentru ca atata vreme cat noi insine nu ne respectam nu putem astepta si nu putem cere asa ceva din partea altora.

Faptul ca traim pe teritoriul altui stat este o situatie profitabila pentru ambele parti, atat pentru noi cat si pentru statul in cauza si nicidecum o favoare personala pe care ne-o face noua cineva si care ne indatoreaza pana la stadiul de a privi numai spre pamant atunci cand mergem pe strada. Tara ‘’adoptiva’’ beneficiaza de anii nostri de educatie si de experienta in munca fara sa fi fost nevoita sa plateasca ceva pentru asta, ceea ce e o afacere foarte buna daca stam sa calculam numai cati bani publici necesita instruirea gratuita a unui elev timp de 12 ani. Nu mai luam in calcul si eventualii ani de studentie, ucenicie, specializari suplimentare, experienta in munca etc. Un alt aspect important este acela ca in multe cazuri imigrantii accepta locuri de munca pe care nativii tari respective prefera, din diferite motive, sa le evite si care altfel s-ar fi ocupat foarte greu.

In acelasi timp, relocarea in alta tara necesita procurarea de servicii si bunuri, mai ales imobiliare, ceea ce aduce o serie considerabila de investitii in economia locala si nationala de profil. Iar lista poate continua.

Constienti fiind de aceste lucruri si actionand ca atare, ne putem trezi dimineata si merge la serviciu sau putem desfasura alte activitati, impreuna cu nativii statului pe teritorul caruia ne aflam, intr-o atmosfera confortabila si constructiva, de respect reciproc.