Traim intr-o lume in
care fericirea e ca biletul de tren: ori o ai la indemana ca s-o poti prezenta
cand esti intrebat, ori platesti amenda!
Ne simtim cumva
obligati de reguli nescrise, sa fim, iar daca nu, macar sa parem fericiti si
multumiti. Si obligatoriu optimisti! A nu fi optimist, intr-o circumstanta
sau alta, e perceput ca o ofensa grava adusa celor din jur si e taxata ca
atare.
In foarte multe cazuri, exprimarea unei frustrari sau
suparari, este intampinata cu o atitudine de mila si dezaprobare, facandu-l pe
cel in cauza sa se simta vinovat atat pentru nefecirea in sine, cat si pentru
scaparea de a o fi impartasit. Prietenii sinceri, dispusi sa asculte si sa
empatizeze, au disparut in mare parte odata cu dinozaurii, iar cei mai multi
considera ca au deja destule probleme, nu mai pot aloca timp si energie sa le
mai asculte si pe ale altora. Ce-i drept, sunt si ei la randul lor, foarte
ocupati sa mascheze o sumedenie de lucruri pe care le au pe suflet, dar despre
care nu pot vorbi pentru ca ar risca sa-si strice imaginea solida pe care (cred
ca) o au.
Exprimarea sincera a unor trairi, preocupari, probleme, sau
cererea unei alte opinii sunt sinonime in ochii multora cu slabiciunea, esecul
si neputinta de a se descurca independent. A cere ajutorul cuiva necesita un
curaj aparte si neaparat o calcare in picioare a propriului orgoliu care va fi
mentionata in analele istoriei. Asta
ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca orice spui va fi cel mai probabil
folosit impotriva ta. Unde e increderea intre oameni si intre prieteni? Nu
stiu…sa-i intrebam pe dinozauri pentru ca se pare ca au luat-o cu ei!
Preocupati sa ne
incadram in convenientele sociale, sfarsim vorbind fara a spune nimic,
stiindu-ne de ani buni, fara a ne cunoaste cu adevarat. Zambim dezinteresat,
intrebam si raspundem de complezenta ‘’Ce mai faci?’’/ ‘’Bine!’’si cream in
jurul nostrum un univers artificial guvernat de unicorni roz care excreteaza
sclipici si curcubee si ne miram cum de atatia omeni fericiti ajung sa faca
gesturi disperate, sa rabufneasca cand te astepti mai putin, sa traiasca cu
antidepresive sau chiar sa se sinucida.
Aceasta obsesie a
fericirii ne face mai nefericiti decat am fi in mod normal, pentru ca ne
raportam la o unitate de masura nerealista. Cum sa nu ii apuce pe unii
gandurile negre, daca traiesc cu impresia, evident falsa, ca ei sunt singurii
nenorociti de pe lumea asta la care toate merg prost si e vina lor pentru
asta?! Pe cand toti ceilalti din jurul
lor sunt impliniti, totul le iese conform planului, si chiar daca mai apar mici
provocari, nu e nici o problema pentru ca oricum ei sunt optimisti si curajosi,
lor nu le e teama de nimic.
Nu spune nimeni ca
trebuie sa transformam viata noastra si pe a celor din jur intr-o drama totala
si intr-un iad pe pamant, plangand si plangandu-ne neincetat de tot ceea ce e
in jurul nostru, dar putina sinceritate in abordarea unor subiecte ar fi de
mare ajutor amblelor parti. Spunand ce ai pe suflet te descarci si ai si sansa
de a primi un sfat bun, care sa-ti fie de folos, la fel cum, auzind ca si altii
trec zi de zi prin aceleasi incercari ca si tine, iti dai seama ca e ceva
normal, ca nu esti singurul pe lume care se confrunta cu asa ceva, ca nu e
cazul sa disperi si ca ar fi de invatat din felul in care au actionat altii
trecand prin situatii similare.
Cred ca ar fi timpul sa
intelegem ca sinceritatea nu e acelasi lucru cu lasitatea si neputinta, iar
impartasirea unor sentimente nu ar trebui sa ne coboare cu nimic in ochii celor
din jur. Desi orgoliul si teama de vulnerabilitate nu ne dau voie sa admitem,
mai multe sunt lucrurile care ne unesc decat cele care ne despart si daca am
pleca de la aceasta premiza, nu am mai fi nevoiti sa ne ascundem zilnic in
spatele unei masti rigide de oameni puternici si aproape perfecti, in spatele
careia omul adevarat din adancul nostru fie plange, fie se bucura, de unul
singur.
Andrei Plesu despre fericire : http://adevarul.ro/cultura/carti/andrei-plesu-fericirea-obsesie-e-sursasigura-nefericire-1_515d8f9700f5182b8583d997/index.html
Ce spun expertii: http://www.cerceteaza.com/ce-i-cu-obsesia-asta-a-fericirii-a-ajuns-sa-ne-faca-nefericiti/
Ai mare dreptate draga mea p arca ai citat din inima mea te respect pentru modul sanatos de au gandi esti mare cu dragoste oana prie tena ta
ReplyDelete