Lumea asta...cat e de rea!

Privim adesea nemultumiti in jur…prea multa rautate, prea multa ura, barfa. Nimanui nu-i pasa, nimeni nu se implica, nu ajuta.  Constatam ‘’cat de rea a devenit lumea’’ si ‘’in ce societate am ajuns sa traim’’ si ne lasam cuprinsi de o dezamagire aproape disperata.

La fel ca si voi probabil, ma lovesc si eu mereu de rautate, ignoranta, lipsa de scrupule si atunci intru intr-un razboi imaginar cu lumea, cu societatea, cu guvernele si cu tot felul de alte grupuri mari de indivizi si uneori nedefinit conturate. Depasita numeric in atat de mare grad, ma vad invinsa inca dinainte de a incepe batalia. Cand eram cat pe ce sa-mi accept rusinata infrangerea si s-o transform intr-o stare de resemnare blazata, mi-am dat brusc seama ca nu ma lupt cu cine trebuie.  Eu, una singura, nu ma pot lupta cu ‘’lumea’’pentru ca e un dusman ale carui dimensiuni si intentii nici macar nu-mi sunt clare, e un inamic pe care nu-l cunosc. E clar ca trebuie sa-mi aleg adversari pe masura mea, daca vreau sa nu ma bat toata viata cu morile de vant!

Asa am ajuns sa pun problema in felul urmator: ‘’bun, lumea e rea, oamenii fac lucruri rele, societatea e ostila si indiferenta, dar eu?! Eu cum sunt, ce fac?! ‘’ Aflata la finalul unei zile, m-am intrebat ce lucruri bune am facut eu si primele doua ganduri care mi-au venit in minte au fost reactii sau lucruri de care fie nu eram foarte mandra, fie pe care le-as fi putut face altfel, mult mai bine.  Aaaa, deci ‘’lumea’’ nu e numai undeva acolo, in afara, nemuritoare si rece precum Luceafarul si aflata intr-o permanenta initiativa de a-mi produce durere prin fapte reprobabile.  Nu! ‘’Lumea’’ e aici, in mine si in jurul meu si desi n-o pot schimba eu toata, macar asupra unui element pot avea influenta destul de mare, asupra lui ‘’EU’’.

Cu siguranta nu sunt singura care a fost invatata, de altfel in concordanta cu principiile societatii moderne in care traim, sa aiba initiativa, sa nu astepte mereu de la altii. Se aplica si aici acelasi principiu: daca mi se pare ca nu se mai intampla nimic bun, ci numai lucruri rele, atunci ar fi cazul sa fac eu ceva bun! Vreau sa vad binele, imi lipseste… ?! Pai sa fac bine atunci si-am sa-l vad! De ce sa astept cu mainile in san si sa ma plang ca nimeni nu-l face, poate ca altora nu le lipseste, de aceea nu fac nimic in acest sens!

Si mi-am propus prin urmare sa-mi adresez aceasta intrebare in fiecare seara: ‘’Ce-am facut eu bun in cursul zilei de azi?’’. Nu de alta, dar ca sa am o imagine asupra a ceea ce mai face ‘’lumea’’.

Nici prin gand nu-mi trece ca voi schimba intreaga lume cu asta, am renuntat la batalii disproportionate. Si nici nu-mi fac iluzii ca de azi inainte voi fi aproape perfecta, caci de multe ori se adevereste zicerea potrivit careia ‘’nu fac binele pe care il doresc, ci raul pe care nu-l voiesc’’. Cred insa cu convingere ca oricat de putin e mult mai mult decat nimic. Pana la urma si simplul fapt de a ne abtine la timp atunci cand suntem tentati sa spunem sau sa facem un lucru pe care l-am regreta sau care ar rani pe cineva, e o fapta buna si e un mare pas inainte.

Am simtit fiecare in anumite momente cat de mult poate insemna un gest marunt venit din partea altcuiva, un zambet, o vorba buna, o mana intinsa la nevoie, ce conotatii (nebanuite pentru cel ce o face) poate capata in sufletul nostru si cum ne poate salva cand ne credeam lipsiti de speranta sau ne poate schimba complet cursul unei decizii. Deci chiar si numai cu un efort minim putem face mai mult bine decat ne imaginam si desi nu pare uneori, vom primi si noi inapoi, mai tarziu, tot bine, de multe ori de acolo de unde ne asteptam mai putin. Asta probabil pentru ca ‘’lumea e mica’’, cum spunem noi adesea si gandul bun ajunge repede acolo unde e nevoie de el, trebuie doar sa-i fie date aripi, sau macar picioare…

Ce ziceti, acceptati provocarea, il luam un pic pe ‘’EU’’ la intrebari? Diseara s-ar putea sa se balbaie, dar se va simti jenat pentru ca nu si-a facut temele si maine seara sigur va fi mai pregatit si va avea raspunsuri.

Foto: Petrus-Mihail Dimitriu