Va propun sa urmariti un interviu deosebit cu maestrul Tudor
Gheorghe despre romanii plecati in strainatate, perspectiva lui asupra
sentimentelor care ii incearca pe acestia si concluziile la care a ajuns in
urma discutiilor cu numerosi reprezentanti ai disporei, imprastiati in diverse
colturi ale lumii.
Din punctul meu de vedere este impresionant cu cata acuratete si luciditate reuseste sa surprinda spiritul romanesc, sub toate aspectele lui, mai mult sau mai putin pozitive, manifestat in contextul contemporan, atat intre granitile Romaniei cat si in afara lor.
Ce ar trebui sa facem ca sa-i aducem inapoi pe romanii
plecati in strainatate?
‘’Noi sa
fim gata sa-i primim, ei ar veni si maine….ca sa vina ei aici numai de noi
depinde, sa le pregatim terenul, sa aiba unde sa vina…’’
Haideti
sa ne intoarcem acasa, acum sunt multinationale, au nevoie de oameni care sa
gandeasca, ne putem angaja…
‘’Dom’le
daca veniti 12 insi, 13 insi, nu faceti nimic, dar daca veniti 400 schimbati
ceva…’’.
‘’Nimeni
nu pleaca din Romania cu gandul sa ramana pentru totdeuna acolo….aia care sunt
acolo zic asa: muncesc un timp aici, strang un ban si ma intorc acasa si vad eu
ce fac, dar intre timp i se naste un copil…si zice stai putin macar sa-l vad la
scoala. Apoi copilul se dezvolta acolo bine …se insoara copilul face un copil
si ramane si iata i s-a dus viata, ramane cu gandul ca el se va intoarce odata
acasa, dar viata l-a furat si l-a facut sa ramana acolo si moare tanjind de dor
sa fie ingropat si sa aiba pomenile din Romania.’’
Va invit sa reflectam asupra acestei perspective, indubitabil interesante, si sa vedem in ce masura ne regasim in imaginea aceasta a omului furat de timp si de viata, sa incercam sa identificam unde si care ne e fundamentul si incotro ne indreptam.
